Femeia –muza tuturor timpurilor

[Nădejde Angelina]

Când Dumnezeu a creat femeia,
i-a dat tot ce se putea da;
armonia trupului  asemenea unei zeiţe
şi frumuseţea din suflet.

I-a mai dat Dumnezeu o inimă mare,
să cuprindă toate iubirile lumii;
iubire de soţ, frate, părinţi,
dar mai ales iubirea de mamă pentru copilul ei.

I-a lăsat gingăşia unei flori şi tăria unei stânci

care nu se lasă doborâtă uşor la greu.
I-a mai dăruit feminitate;
să fie artiştilor muză,
pictorilor să-i poata picta în culori
obrajii imbujoraţi când işi zăreşte iubitul,
fericirea sau tristeţea din ochi
şi zâmbetul fermecător.
Muzicii - nobleţea din suflet
să fie in cântecele trubadurilor lumii.

Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu - femeii.

[Nădejde Angelina]

Va multumesc  pentru comentariile facute. Acum recitind mi-am dat seama ca aveti dreptate, ca ii lipseste acel ceva .

Cu prietenie, angelina

[Ion Lazăr da Coza]

- Doamne, Dumnezeule, de ce ai făcut femeia aşa de frumoasă?

- Ca să o iubeşti.

- Dar de ce ai făcut-o aşa de prostuţă?

- Ca să te iubească.

............................................................................

Poemul se vrea un omagiu... şi este. Dar cam fad din punct de vedere poeticesc.
da Coza

[Sofia Sincă]

Susţin ceea ce spune Roza Dinvale: e doar o declaraţie, o descriere a femeii... putea foarte bine textul să fie o mică proză de omagiu.

Lipseşte fiorul draga mea... dacă îi ataşai şi ceva trăire, sentimente, era poezie.

Cu prietenie, Sofy!

[Roza Dinvale]

E doar o declaratie.

[Vasilisia Lazăr]

Frumos omagiu.