puţinul din adolescentul din mine a rămas acolo

[teodor dume]

 

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi

se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre 
toamna
sunt trist şi incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut 
cel mai firesc gest 
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului şerpuia 
un şal tricotat
nu era frig
cuceritor şi irezistibil zâmbetu-i 
explodat de sub priviri îmi încătuşa vederea
simţeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
şi Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru şi mi-e frică

iubesc locul acela şi toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineaţa mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric şi aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu şi imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote 
mă ridic pe vârfuri şi privesc

oraşul pare un ghemotoc de ziare vechi
ţin pumnii strânşi şi încerc să 
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu şi Ana

geamul începe să trepideze
în acelaşi timp se închid uşile
şi trenul pleacă
în fiecare dimineaţă pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni şi nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aş fi vrut să fiu acolo
dar în sfârşit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit 
să o păstrez pentru Ana

[teodor dume]

ginas zaharia,

o ana esistă în fiecare clipă trăităîăn adolescenţă.

muzlţumesc mult pentru semnul tău.

cu sinceritate,

[teodor dume]

ion lazăr da coza,

adolescenţa e de fapt o icoană la care se închină viaţa. fără acea clipă trăită în adolesenţă nu am putea fi maturi.

mii de mulţumiri pentru popasul făcut în pagina mea şi pentru dăruirea întru păstrarea frumuseţii cuvântului

multă stimă,

[teodor dume]

any dragoianu,

mulţumiri pentru trecere şi semn.

numai bine

[teodor dume]

vasilisia lazăr,

da, bine punctat. e o clipă din prima iubire.

cu sinceritate,

[teodor dume]

sofia sincă,

da, sofia. o poveste de suflet care s-a cicatrizat pe durere sub aburul acela al primei iubiri.

mulţumiri desuflet pentru semn şi modul de percepere a clipei din mine trăită atunci în adolescenţă.

[gina zaharia]

Ana a rămas de veghe în toate cuvintele nespuse...

cafeaua își va păstra aroma peste timpul cu parfum adolescentin...

prețuire,

gina

[Ion Lazăr da Coza]

Indiscutabil, legăm icoana persoanei iubite de un fenomen meteo, de un loc, de un gest, de un miros etc. Acestea, în extremis, o pot înlocui...

Poem frumos, cu multe trăiri şi tablouri memorabile.

da Coza

[Any Dragoianu]

O alta Ana va multumeste pentru imaginile si metaforele superbe... Viata este plina de surprize...poate ca Ana se va intoarce!

[Vasilisia Lazăr]

Sublim poem! Imagini repetitive precum o bancă, aroma cafelei, aduc în prim plan o iubire veche. Mereu aceste imagini vor fi asociate cu Ana. 

Toată admiraţia,

[Sofia Sincă]

Poem romantic cu iz de poveste. S-a întipărit în minte prima iubire - o Ana - cu toate amănuntele de pe lângă ea, cu toate trăirile intensificate de dorinţa ca ele să nu dispară. În clipa amintirilor toate sunt valoroase. Gustul cafelei a prins gust de Ana şi aşa va rămâne.

''iubesc locul acela şi toate aromele de cafea
care se pierd în mine''

Nostalgia pusă în plan creativ se trezeşte în faţa unei lumi imaginare unde doar amintirea chipului drag rămâne neclintit.

Poemul este de fapt o amintire din adolescenţă unde iubirea este prezentă ca o minune în care se regăseşte maturul.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!