Avem aproape 1000 de membri. Or fi mulți? Or fi puțini? Eu cred că suntem exact câți trebuie să fim, lista rămânând deschisă. Dar e chiar atât de important numărul de membri? Dacă am raporta numărul de postări, de comentarii și de membri activi la numărul de membri înscriși, cifra ne-ar fi net favorabilă în fața altor site-uri de profil, puține rămase în prezent, chiar foarte puține, și acelea aproape inactive. Site-ul nostru a rămas întotdeauna deschis, adică la vedere, noi nu l-am închis nicio clipă cu scopul de a-i obliga astfel pe vizitatorii ocazionali să-și deschidă cont pentru a ne cunoaște, dar nici nu am făcut temenele în fața unor autori cu apucături de țânci răsfățați, lăsându-i să-și desfășoare aerele de vedete geniale sau neînțelese în genialitatea lor. Am refuzat în același timp accesul acelora care doreau ca din pagina lor să facă un depozit plin cu materiale aduse de pe internet, astfel încât „Însemne culturale” să rămână doar pentru creatorii autentici și cititorii lor. Trebuie să se înțeleagă următorul aspect. Când intri de bunăvoie într-un club, te supui regulilor acelui club!
În cei zece ani de activitate, pe „Însemne culturale” s-au postat aproape 90 000 poezii, în jur de 4200 pagini proză, peste 3000 de pagini în grupuri, 1700 de fotografii (pictură, grafică, fotografie etc.), aproximativ 500 de videoclipuri de autor și multe altele. O fi mult? O fi puțin? Vă lăsăm pe dumneavoastră să decideți.
Un lucru este cert. De la apariția acestui site, în mediul online se scrie mai curat românește. Se scrie cu diacritice, cu cât mai puține greșeli gramaticale și de exprimare. Am luptat și vom lupta împotriva romfranglezei, a barbarismelor de orice fel. Vom milita ca limba română să nu devină „limba Turnului Babel”, acceptând totuși că o limbă e un sistem viu. Suntem mândri și-s de apreciat acei membri cărora atrăgându-li-se atenția asupra unor imperfecțiuni găsite în postările lor și le corijează apoi merg în manuscrise, dar și prin alte spații unde-și postaseră textele, și repară scăpările, refuzând să aplice păguboasa zicere tipic românească: „Las' că merge și așa!”. De neînțeles e însă atitudinea celor care, deși textele lor conțin greșeli evidente, deși acestea le sunt semnalate, refuză să le elimine. Probabil se cred infailibili, ori au un orgoliu hipertrofiat, sau poate că pun prea mare preț pe edituri, sperând ca acolo vor găsi un lector de carte competent și răbdător care să le extermine „agramatismele”. Din cărțile primite în dar de la cei ce și le-au tipărit, am putut vedea greșeli pe care au refuzat să și le corecteze pe site, la sugestia colegilor, ele atârnând ca piatra de moară de calitatea intrinsecă a operei, însă mari satisfacții ne-au produs autorii ce-au ținut cont de sugestiile primite aici. Poate că vi se pare obsesie maladivă cerința de a scrie cât mai corect românește, supunându-ne reglementărilor în vigoare, dar imaginați-vă o clipă că sunteți un vizitator în premieră al acestui site de cultură și, la o primă vedere, vă izbiți de „agramatisme” vizibile din Lună, v-ați mai deschide cont aici? Ar fi ca și cum ați vrea să vă cumpărați un apartament într-un bloc de la periferie, la ferestrele căruia urlă muzici de tot felul, în special manele și folclor urban.
Un alt aspect este cel al comentariilor. Firește că ne-ar plăcea să avem câțiva critici literari autentici care să cearnă și să certifice creațiile ce onorează acest site. Am vorbit cu câțiva academicieni și ne-au spus că ne descurcăm onorabil noi între noi și că trebuie să continuăm așa. :)) Lăsând gluma la o parte, comentariile sunt importante. Competente sau nu, ele ne dau totuși o notă/idee corectă despre valoarea postărilor. Vă rugăm să luați aminte la un amănunt! Dacă un autor postează două texte pe zi, unul bun și unul slăbuț, întotdeauna textul valoros va primi mai multe comentarii și mai multe aprecieri decât textul slab, indiferent de popularitatea creatorului, iar dacă el postează la câteva zile distanță câte un text, tot cel cu valoare va fi mai vizitat. Criteriul acesta este relevant dar nu infailibil, căci sunt autori valoroși, însă mai greu de „digerat”, ei bucurându-se de mai puține vizite și comentarii! Trecând acum la valabilitatea comentariilor, putem spune că ele sunt făcute de pasionați cititori de literatură și de confrați întru înnobilarea cuvântului. Unii comentatori fac adevărate analize literare pe text, alții insistă pe minusurile acestora, iar unii se mulțumesc să lase doar un semn de lecturare. Mulți autori vor să le fie disecată opera și să fie criticați la sânge. (Doi-trei au și plecat din această cauză!) Ce le putem spune acestora? Că noi nu căutăm defecte acolo unde nu sunt. Dacă textul e valoros, un cuvânt de laudă cum ar fi: „Superb!”, „Excelent!”, „Place!” etc. e adresat operei, nu autorului. Etichetând opera, ceilalți cititori, în mare parte novici într-ale scrisului, descoperă textul apreciat și vor vrea și ei să se ridice la valoarea celor citite. Alți autori, în jur de o sută cincizeci, crezându-se genii, n-au suportat critica bine intenționată de pe site-ul nostru și s-au rezumat la facebook unde primesc doar pupături și inimioare, ori postează prin spații cărora de mult le-a fost cântat prohodul. Să fie sănătoși! Noi căutăm să împăcăm și lupul, și capra, și varza. Nu reușim întotdeauna, știm! Semnalăm, cu părere de rău, obiceiul unor cititori-comentatori care au câte-o simpatie, sau fac parte dintr-o „bisericuță”, și chiar dacă idolul are vreo postare submediocră, ei laudă la greu acea „creație”. Nu așa îți ajuți prietenii, dimpotrivă, îi jignești! Mai subliniem faptul că și factorul timp nu ne îngăduie să facem tot ce am vrea să facem, acest proiect fiind pe bază de voluntariat. Dorim totuși să aducem un reproș autorilor care postează, sunt comentați cu generozitate, însă nu se sinchisesc să facă măcar o reverență cititorilor, nicidecum să mai comenteze la rândul lor textele altor confrați. Acestora le spunem că pot fi atinși de aripa geniului, dar dacă nu au cititori sunt zero-barat. Nu noi, creatorii, le facem onoare cititorilor, ci ei nouă. Ei, sacrificându-și timpul ne citesc, pe când ar putea foarte lesne să-și continue lecturile din clasici ori din consacrați. Celor nemulțumiți, într-un fel sau altul de criticile primite, le spunem „să nu pună la inimă”. La urma urmei, nu de aici se primesc referințe pentru Academia Suedeză (cea cu premiile Nobel) și nici referate pentru a intra în USR sau LSR. Totuși acest site nu-i nici o pepinieră pentru mimoze, așadar dacă ieși în public, așteaptă-te să fii „tăvălit”.
Cum spuneam, acest spațiu e conceput ca un cenaclu online, deschis elitelor, dar și celor care vor să-și facă un nume în literatură sau artă și caută perfecționarea.
În această ordine de idei, putem să ne mândrim cu câțiva începători care, acceptând ajutorul confraților, au devenit autori veritabili.
Ne mândrim de asemenea cu autori care și-au format mâna la noi și acum sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România și ne sunt recunoscători ori de câte ori se ivește ocazia.
Pe cei cărora le-am cerut să-și ridice ștacheta, însă considerându-se persecutați, au dat bir cu fugiții în locuri mai calde, i-am întreba dacă ei cred că noi chiar le-am vrut răul. Să-și răspundă lor, nu nouă, la această întrebare.
Aș vrea să vorbesc puțin și despre autorii care, cunoscându-și limitele, spun că pentru dânșii literatura e ca o plimbare cu bicicleta prin parc și asta vor să facă. Putem să tragem de ei ca să întrupăm campioni mondiali la ciclism? Nu. Le acceptăm creațiile așa cum ni-s oferite... Însă nu poți scrie cărți dacă n-ai citit măcar o carte. Lor le-am cere să aibă milă de copacii din care se face hârtia pentru tipărirea producțiilor lor...
O specie periculoasă de „creatori” sunt cei care vor să-și facă neapărat un nume, iar pentru asta recurg la orice mârșăvii. Una dintre ele fiind plagiatul. Lor le amintim o vorbă înțeleaptă, din bătrâni: „Minciuna are picioare scurte!”.
O altă scală a valorilor e dată de concursurile pe care le organizăm. Jurizate cu maximă corectitudine, ele relevă valoarea unui creator la un moment dat, afiliat unei teme sau nu. După ce timp de opt ani am organizat una, două sau chiar 3-4 concursuri pe an, de doi ani, de la moartea creatorului acestui site, am organizat o singură ediție pe an, dedicată memoriei acestuia. Mulțumim tuturor celor care au contribuit la reușita acestor competiții literare!
Ne mândrim mult cu patru antologii ale site-ului, patru cărți minunate, unele editate și în două volume: „Autograf pentru m(â)ine” (2013), „Atlasul cu diezi” (2017), „Labirinturi” (2018) și „Ecouri din viitor” (2022).
De asemenea, ne mândrim, și pe bună dreptate, cu un număr impresionant de cărți digitale pe care le-am editat aici pe site, surprinzându-i plăcut pe o parte dintre membrii noștri. Cert este că pentru unii, faptul că și-au văzut cartea în format electronic a fost un imbold spre a o tipări. Atragem aici atenția asupra unor aspecte întâlnite mai ales la volumele de versuri. Noi am „editat” cărțile digitale cuprinzând poeziile unui autor, postate la un moment dat și în ordine cronologică, fără a ține cont de viziunea acestuia asupra întregului – asta din dorința de a face surprize – însă nu este valabilă alegerea noastră și în situația în care o vor pentru tipărire!!! Și aici o să-l citez cu mare drag pe Ion Lazăr da Coza. Cu nouă ani în urmă, acesta spunea așa: „Manuscrisul trebuie să aibă o anumită viziune, să transmită perfecțiunea cercului și nu hazardul entropic al liniilor frânte (dar poate că și acesta – hazardul – are farmecul lui!), știut fiind faptul că unele poezii capătă un plus de valoare în vecinătatea altora, precum și inversul e valabil. Apoi sunt anumite poezii care, deși sunt valoroase, nu-și au locul în acea carte, și a renunța la ele este un act de înaltă autoprețuire. Iarăși spunem că nu tot ce am postat în spațiul electronic e bun și de tipărit. Până una alta, adevărata carte de vizită a noastră, ca scriitori, rămâne volumul cu ISBN, de aceea sugerăm maximă exigență, maximă autocenzură când trimitem manuscrisul spre editură. Odată tipărit și scos în lume, el nu ne mai aparține și nu mai putem să-i fim alături pentru a-i scuza sau repara greșelile – devine orfan. Depinde de noi dacă „orfanul” strălucește ori e de doi bani și aceia calpi.”
Apreciind mult prozatorii, lor le-am creat „Colecția de proză” unde fanii acestora și ai acestei specii literare pot găsi într-un singur loc opera favorită/favoritului. Proză să fie, că spațiu e berechet!
Căutând să facem ceva concret pentru membrii cu volume tipărite, am deschis „Librăria online”. Aici, autorii care vor să-și valorifice tirajul, pot să-și scoată cărțile pe tarabă, iar doritorii de miros de cerneală tipografică și foșnet de hârtie au posibilitatea să comande, cu plata ramburs, cartea dorită.
Nu e de neglijat nici activitatea din cele douăzeci și două de „Grupuri” diversificate ca temă.
Începând cu acest an, am încheiat parteneriat cu Revista „Eminesciana”, unde autori merituoși de la noi pot publica, respectiv cu Mihai Catruna (pictor, grafician, ilustrator etc.) care s-a arătat disponibil să ne ajute cu partea artistică ori de câte ori am avut nevoie (căruia îi mulțumim și pentru fotografia de față!).
Legătură Răspunsul lui Dorina Cracană în
Legătură Răspunsul lui Gabriela Ana Balan în
Legătură Răspunsul lui ELENA AGIU-NEACSU în
Legătură Răspunsul lui gabriel cristea în
Legătură Răspunsul lui Nădejde Angelina în
Legătură Răspunsul lui Ardieleanu Mioara în
Legătură Răspunsul lui Culiţă Ioan Uşurelu în
