Abia aștept să te dezmierd

Acolo sus în Ceruri,

Nu vreau de loc timp să mai pierd

Aici cu-atâtea doruri!

Și ca aicea... pe Pământ

Acolo sus în Ceruri,

Ne vom uni sub Jurământ…

într-o cușcă 

cea mai bună decizie

vine ca un fulger

apoi merită să mori

geneza 

e o roată albă 

plină de puroi

uneori …

                      aprilie-i dus -

                       el ne-a lăsat

                               verdele

                                  peste

                                      sat

                                          aprilie-i dus -

                                          lumini în spot

                                          florile-s

               …

                                                     ...ploaia nu ne mai plânge,

norii suspendați, respiră tăcut,  între versuri și

anotimpuri,

nimeni nu ne privește în ochi (nici nisipul, nici 

lacrimile),

apusul estompează-n arta …

După Sfânta Cununie

Cu un dor înflăcărat

Tu ai devenit Femeie

Doar cu mine ca Bărbat.

Al tău trup cel feciorelnic

Ce vibra de-atâta dor

L-am simțit ca pe un Sfeșnic…

~    și va fi nevoie doar de o lacrimă pentru a trece

                                                                                de la ofilire la înflorire ~

liliacul îngropat în zăpadă,

         indiferent la semnele timpului,

...și va fi nevoie doar de o lacrimă când vom trece de la estompare la înflorire,

                                                           lumânări pâlpâitoare, ~ privind cum

                                                 …

am murit demult

pe vremea când nu existau telefoane mobile

iar la 112 răspundea direct iadul



zac printre zile răvășite

himeră în cămeșă de in

cu salbă de maci pe gât de piatră seacă

amprentă înflorată în colț de lacrimă

mi-ai dăruit

zăvoare de tăcere cu care am închis aripa în colivia sorții

acum rânjesc sec la lună

și chibrituri

multe multe chibrituri

să încălzesc cu ele surâsul lumânării ce încă mai pâlpâie



(ce…

Fără

niciun scop

pătrund

tot

mai

adânc

în

poezie

când

rămân

fără

aer…

venea poştaşul -

la-al meu bunic

i-aducea

veşti în

plic

venea poştaşul -

eu mai dăinui

bunicul

însă…

Senină e zarea – un soare blazat  

Din colțul de stradă străluce

Și linii absente prin colburi străbat –

Lumini se-ntrețes la răscruce. 

.

E liniște-n ceruri, la fel pe pământ, 

Doar vuietul surd, pe trotuare –

Nici nu se clintește vreo pală de vânt, 

Dar plopul timid nu apare.

.

Căci zvelta coroană surcele-i de-acum,

Tăiat să se-nscrie-n rutină –

Sunt lemne de foc prefăcute în scrum

Și frunze mâncate…

Am învăţat o pasăre

Să ne poarte cântecul prin copacii nocturni,

Am rugat-o să bea lacrimile noastre

Când setea o va alunga în largul oceanului,

I-am spus să-şi facă cuib

Acolo unde inima ta asemeni unei clepsidre se scurge

Umplând golul secundelor

În care încercăm să ne minţim singurătatea,

Am învăţat o pasăre

Să zboare acolo unde

Iubirea ni se aruncă în gol,

Noi strigam îngroziţi

Dar ea era…

               blânda zi de joi -

                        zi cu noroc

                          te-ajută-n

                                   orice

                                       loc

                                           blânda zi de joi -

                                           drumu-i deschis

                                           să crezi în

                                         …

Ninge în April  cu friguri,

Ninge cu parfum de flori;

Tremură verdele-n crânguri,

Peste zare se-aștern nori.

Freamătă viața prin ramuri

Ce irump de noi fiori,

Încă ies pe hornuri fumuri

Ce se…

Ne leagă același dor de întreg,

Jindul de-a ține la piept,

De-a fi purtat pe suflet dezleg

Cu inima plină și cu gândul drept.

Ne leagă mâinile noastre-mpreună,

Palmele strânse cresc grâu

Cu rădăcini în Pământ și în Lună,

Pe-ale pașilor urme pârâu.

Ne leagă privirea, ne înnodăm

În rugă și-n lumești idealuri,

Pe-aceeași cărare cuvinte brodăm

În stele și-n sânge rondeluri.

Ne leagă un zâmbet, în care

Ne pierdem de…

Adâncul se clatină, cere răspuns 

Vrea să respire într-o libertate 

În care albastrul nu-i e de ajuns 

Iar cerul deșiră norii în șapte 

Se duce și liniștea tot căutând 

Aspre tăceri legănate șiroaie,

Sângele-mi fierbe și rămân plângând 

Între ferești ursite de ploaie.

Să vină și prințul și zmeul călare

Să alunge norii răscolind în zbor 

Visele mele prefăcute-n soare 

Așchii risipite în câmpii…

Doar

în

limba română

poezia

nu

se

mai

amână

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

zborul

lasă, dacă nu zbori

aripile să se odihnească

chiar dacă nu vei înțelege

că ele-s făcute pentru zbor

așa cum stelele pe cer

sunt ca să strălucească, crede-mă

pilotul, oricine ar fi el

poartă cu el o poveste,

o iubire despre zbor,

dincolo de omenesc

el deschide cerul cu ultima suflare

ca tu să primești în inima ta

pacea și uimirea, așa cum cerul,

o pagină albastră…