Bazar emoțional

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Nu râd de lăcomia altora,

câștig într-un fel și pierd tot așa,

îmi este greu să las în urmă necazul și bucuria,

doar mă gândesc la ziua ce-mi trece

din viața mea.

 

Între cer și pământ

sunt liberă și fără griji

și, într-o clipită

îmi trece timpul astfel.

 

Tu ești așa, eu sunt ce sunt,

cu sabia în mână îmi caut dreptate

și cu speranța-n suflet năzuiesc

până departe, în altă soartă.

 

Las ego-ul deoparte

și îmi așez piesele pe tablă,

dansez cu sabia și scriu cu pana.

Doar în lumea nevăzută

fiecare are locul său!

 

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Giorgiana, poemul tău adună, asemenea unui „bazar emoțional”, stări contradictorii – pierdere și câștig, neliniște și speranță, nevoia de dreptate și căutarea unui alt drum. Dincolo de zbucium rămâne dorința de a merge înainte, cu „speranța-n suflet”, încercând să-ți găsești locul într-o lume în care fiecare își poartă propria luptă. 

Însă versul liber nu înseamnă doar fraza tăiată în bucăți și așezată vertical. Observ că renunți la metrul regulat și la rimă, dar trebuie să câștigi altceva: pulsație interioară, tensiune, respirație, repetiții cu rost, sonoritate sau măcar o sintaxă care să creeze mișcare. Aici, eu simt mai degrabă enunțuri confesive dispuse în versuri. De pildă: „Între cer și pământ / sunt liberă și fără griji / și, într-o clipită / îmi trece timpul astfel.” Tăietura versului nu produce aproape nimic în plus; dacă le-ai scrie în proză, pierderea ar fi foarte mică. Iar imaginile — sabia, tabla, pana, lumea nevăzută — sunt puse una lângă alta, dar nu ajung să creeze o tensiune poetică unitară.