Din ținutul meu cu timp târziu,

pe-o rază care stăruie-n retină,

despre primăvara-nmuguririi-ți scriu

purtând în gânduri sete de lumină

și, întrebându-te ce deja sigur știu:

pe unde ești, și cui îi ești stăpână?



uzat de iarna care, iată, pleacă,

mi-am luat o pelerină de cuvinte

și, cu semne răzvrătite și arzânde,

mă-nclin sub vremea ce…

Rezumă-mă la tine ca să nu plec spre alta,

Căci iarna sapă-n gânduri și îmi turtește harta.

Cultivă și tăcerea când ai ceva a-mi spune;

Nu-mi îndrepta destinul spre-o nu știu care lume.



Hai să ne-avem sălbatici în albia de mistere-

Doar un chiolhan-dorință, pe zi, atât ți-oi cere,

Iar când mă doare capul, să-i mângâi părul, fruntea;

Va fi,-nspre-mbrățișare, tandreții noastre puntea.…

Parcă suntem lipsiți de zare

când stăm așa, precum un gând

pornit spre așteptare;

aș vrea să pot rosti cuvinte

despre sosiri în pragul sorții,

ignorând vârstele, care

poartă-n ele și o vreme-a morții.



suntem două feluri de a fi;

mie-mi plac tainele nopții,

pe când tu, în fiecare zi,

îmbraci cu privirea alte geografii.



între noi, deseori e pustiu

și este loc de viscolire;

poate într-o zi, de m-oi chema să-ți fiu,…

Ne vine, iată, iarna pe la porți

În plină iarnă și cu frigu-n cârcă.

Eu nu mai merg, iar tu sosi nu poți,

Căci calea-n scurtătură se bifurcă.



Scârțâie pe sub picior zăpada

De-atâta așteptare sub înghețuri;

Mă iau chiar și tristețile cu graba

Când dulcele se pierde prin oțeturi.



Ai zis că-mi scrii când s-o-nsera discret,

Dar nu-mi sosește nicio veste nouă;

De ce mă-ndemni mereu să mă îmbăt?

De ce a sete crâșmele mă plouă?…

Trăim rigid și-mbătrânim subit

Și locuim sub poduri netrecute,

Cuvintele le gâlgâim în gât

Lângă ruina fostelor redute.



Că ne-am iubit, o spune un ecou

Când turnul bate-n orele exacte;

Vechimea mea a tot plecat din nou

Și iată-ne stingheri în propria noapte.



Închiriind o limbă de-mprumut

Ne facem semne pe la porți închise;

Nu căuta cenușa prin…

Nu mă lua de mână, drumuri nu mai caut,

Rădăcina vieții este-nspre aiurea

Când, prin frigul nopții lemnele de flaut

Ca-n nescrise basme farmecă pădurea.



Îmi înnoadă gândul visele de-o seară,

Vântul îmi străbate taina din silabe;

Caut negăsirea, dulce domnișoară,

Chiar de-apar în cale-mi felinare oarbe.



Rădăcina doarme sub zăpezi tocite-

Nici copacii singuri nu au chef de ducă,

Purtând foamea-n zboruri, vrăbii zăpăcite

Mestecă…