S-a dus zvon că e toamna

                      Motto:

                  „am iubit legănatul trenurilor și gândurile întinzându-se

                   ca o pisică leneșă în paginile cărții”

                                   (Mihaela Roxana Boboc)

S-a zvonit că e toamna la poartă

Și chiar e pregătită…

de ce se împușcă păsările?

cum se deschidea mai larg fereastra

copilul auzea un fel de foșnet al frunzelor

și numai cântecul păsărilor în depărtare.

tocmai pe acesta și l-ar fi dorit

când clopotul bisericii din sat…

Dacă ar fi fost doar o poveste

Erau ca de obicei pe ogor și în depărtare cineva cânta.

Tatăl își lăsă coasa în iarbă

și luă seama la ce spunea fiul:

„Aud cum cântă vântul în depărtare…

chiar și...

chiar și-n lumea asta grea

care-a lăsat drumuri de nu le mai dăm de capăt

cu grația cu care salcia îți spăla picioarele la iaz

pe cer sub luna în creștere…

odată am văzut

omul este al depărtărilor

absorbit de pala unei mori în continuă rotație

și rar norocul i-a fost un prieten

cum i-ar fi fost domniței care se iubea pe viață și moarte…

Final de carte

Să plec, îmi dau visele ghes

Și totuși rămân lângă tine

Prin gări unde vin tot mai des

Cu ploaia ce rupe din mine.

 …

 când s-a prăbușit noaptea aia

ah! câtă tăcere am tot cheltuit

să mă eliberez de nebunia unui plâns al păsărilor

undeva la marginea unei mări

unde fiecare a jurat că va fi un rege bun,…