Adei Nemescu

Aştept ceva să-mi fie-asemeni, să respir

misterios ocean care-şi dezbracă valuri

când aflu şi umbre flăcări, cu apele conspir

să nemuresc dorinţe crescânde-n duh pe maluri.

Cetate tot mai albă, cu aura ca sfinții,

te va străbate pasul cu-nsingurări senine...

Iar văd cum sparge cerul tenebrele cu dinţii

şi cânt, şi plâns e-n tine…

din inima oraşului

nu pot vedea răsăritul

sunt doar o pasăre înfrântă

ce-şi adoarme…

Octombrie, lacustru, se scurge-ncet din cer

Şi streaşine oftează cu lacrimi reci şi grele,

Se tânguie văzduhul, avan miroase-a ger

Şi tu îţi cânţi pustiul deasupra…

surâs perlat acoperit

de brumă

în toamna-mpestriţată

de culori

mă uit prin geam…

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline, 

Şi albe flori de apă în cercuri se desfac, 

E-o vreme ce miroase a mine şi a tine, 

Cu-aromă de gutuie şi plânset de…

În cuvântul de prezentare, la venirea pe acest site, poeta Gerra Orivera (adică Maria Elena Chindea) spunea: 

„Sunt o luptătoare! M-am întors de pe graniţa ce desparte viaţa de moarte! Cu mesaj de lumină! Sunt tenace şi veşnic îndrăgostită! De vibraţia, de pulsiunea…

                                                         mamei mele, Elena

                                     …

Umbrele noastre

între rădăcini şi cer

pădure moartă

Acest micropoem nu este un haiku, chiar dacă este alcătuit din 17 silabe repartizate pe 3…

ne aşezăm

la masa cuvintelor

şi plămădim

câte o pâine curată…

Decembrie pleacă şi duce cu sine,

Dantele ţesute în fir argintiu,

Miresme ascunse în dulci cătăline

Şi-un vag sentiment de apus şi târziu.…

armură de iarnă peste încă o zi

ermetic puls de dor

zbătându-se spre tine

 

dimineaţa…

Octombrie, bolnav, se scurge-ncet din cer

Şi streşinile plâng cu lacrimi reci şi grele,

Văzduhul geme lung, avan miroase-a ger

Şi tu îţi cânţi pustiul deasupra umbrei…

din inima orașului

nu pot vedea răsăritul

sunt doar o pasăre înfrântă…

surâs perlat acoperit

de brumă

în toamna-mpestriţată

de culori

mă uit prin geam cum la un…

                                           d-lui Ionel Mony Constantin

Stau la fereastra…

                                                                  soțului meu

treceau dimineţile pătate de somn

şi nu întrebam încotro

unele-mi zdrenţuiau fereastra cu lumină…

Prin aburii groşi de ceaţă,

bătrânul munte

desenează holograme,

însingurând orizontul.…

Poem fără nume

                           de Sorin Șaguna

în marş de tăcere şi albă nebunie,

mă plimb şi ştiu destinul ce m-aşteaptă:

o moarte tânără, o viaţă nouă.



merg singur pe malul altei vieţi,

plimbându-mi înaripatele versuri.

Suntem o familia fericită!



trăiesc în aerul…

mă ghemuiesc în colț de suflet

și croiesc tălpilor freamăt de pași

până-n ograda bunicilor

în…

                                                                         soțului meu, Ion Lazăr da Coza

dimineţile treceau întotdeauna la fel

îmi beam cafeaua

o amestecam cu puţină patimă…