Absorbit de gânduri,

cu mintea zdruncinată,

cu lacrimile adunate-n gene,

îşi plimba privirea rătăcită

printre umbrele nedesluşite

pline de tristeţe şi tăcere,

plutind ascunse.

Era stăpânit de… teamă.

Venea în valuri fluxul
peste mine
bizar lovindu-se de vârfuri
și de colțuri,
nu afundându-se
ci doar curgând în profunzime,
materii prime
modelându-se în zvelte sunete
ce-mi miroseau prietenos,
a universuri proxime,
învăluindu-mă cu gusturi
și arome fine,
atât de calde și senine
atunci când din zăpezi
mă-ntorc acas la mine.
Și ninge
parcă peste-ntreaga lume,
prin aburul atât de fin
al miezului de pâine.

e ca oricare zi

structurată după modelul suferinţelor clasice

prinse în micile năvoade

când pescarii afişează intenţiile de a se îmbăta

lângă dig

e o zi cu anunţuri stupide

care pot instala panica

femeile îşi vor trimite pruncii să doarmă

în peştera din galaxia vecină

unde gerul muşcă sălbatic carnea timpului

ca o fiară ce a evadat cu un scop anume

e ziua în care pot vorbi prin toate gurile de…

deși încă tresari

suntem condamnați la neatingere



locuim împreună complet vidați în carnea unui cuc

iar eu îți explic cum se ridică fumul prin pleoape

și se colorează oamenii



puțină căldură strig

când arunc câte o pietricică rotunjită de gura mea

apoi îți simt strânsoarea

doar cât miezul se pârguie



ca să te iubesc

mâna își continuă peripluu prin nopți polare



ești un vecin de treabă

caut să îmi spun

ca să…

Eu sunt tăcerea gândurilor tale,

Știu tot ce simți în nopțile târzii

Când cerul pe fereastră se prăvale,

Cu tot ce e frumos prin galaxii.



Știu când tu vrei să mă-ntalnesti

De parcă-ar fi atunci întâia dată,

Când dincolo de gânduri mă trăiești

Așa, cum n-ai făcut-o niciodată.



De multe ori sunt chin, apoi plăcere

Mă pierd în lacrimile tale străvezii,

Un fulger rătăcit prin alte emisfere

Când norii trec spre zările…

Morile de vânt

încremenesc invers

pentru că nu mai respirăm.

Doar înghițim lumina

scuipând fulgere

tunate tăcut

pe la crepuscul.

Poate că

dacă am închide ochii

mai des și mai strâns

ar muri nopțile

spre dimineață.

06 09 2012

ȘTEFAN OANĂ

forma de măr pârguit

roșu sprințar, viermuit

galben când e întuneric

pe partea de asfințit.

coapsele dulci încrucișate

sub rotund, plinul de sân

picioarele toate, înșurubate

în grămada caldă de fân.

forma de inimă-n mers

dintre-ale tale albe cărări

mijlocul, dulcele tors

de cântate eterne…

se făcea
că era noapte
magii
urechea prin care pământul
ascultă bătăile de inimă
ale universului
smereau pe sub stele

se făcea
că îşi trimitea
mieii
lumină din lumină

se făcea că cerul
îşi descoperise capul
plecat
cu mâinile împreunate
se închina
pruncului

Scutură-mi copacul…

Poate aşa vor cădea şi cuvintele

Nu doar pietrele care tot cad prea coapte

Uneori atât de coapte

Că nu rămâne urmă de carne la contactul

Cu pământul

Scutură-mi copacul…

Şi hai să le adunăm repede până nu le păleşte soarele

Ca pe vişinele din grădina bunicilor

Cuvintele visine

Dulci acrişoare cu gustul buzelor tale

Cuvinte vişinii

Rubine ascunse de care nu pot da

Şi pe care le citesc doar la marele…

Ali are o presimţire

şi-a lăsat sufletul lângă măslin

noaptea vin animalele

şi fură visele servitorilor

ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când

a învăţat mersul pe ape

şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea

în plină zi

se închină în văzul tuturor

nu poate respira dacă potirul e gol

i-a învăţat cum se trece prin sită…

Azi caut să te regăsesc

Cu chipul blând, Madonna mia

Mamă a pruncului ceresc

Ce-aduce-n suflet bucuria

Când stam sub viforul rusesc…

Cu ochii uscaţi

de un aer indiferent,

cufundat în gânduri

azvârlite în foc,

lumina năvălea din plin

cu răcnete nestăpânite

într-o dimineaţă

proapătă şi rece

răcorind criza de furie

din îndoita întunecare,

plimbându-şi amărăciunea

în privirea cu scântei… de bucurie.

Noapte de Ajun

Glasuri de îngeri colindă

Moşul Crăciun

Îşi scutură cizmele-n tindă

Noapte de Ajun

Gerul face din ape oglindă…

Cuprins de o agitaţie

de teamă trezit,

şi capu-mi frigea

şi corpu-mi rece ca gheaţa

şi nervii surescitaţi

copleşiţi de o admiraţie prostească

din Lumina care, în sfârşit,

străbătea printre obloanele vieţii.

Am plâns în tăcere.

Te aştept la cea mai periculoasă intersecţie

Iubi

Acolo mi-ai dat înadins întâlnire

Nu mă născusem încă

Doar tu erai

Şi strigai că aştepţi să mă nasc

Si că aşa născut mă vei înşfăca de ceafă

Precum leoaica puiul

Şi mă vei duce în pustiu

Unde mă vei poezi

Sunt în intersecţia la care trebuie să te întâlnesc

Intersecţia întunericului cu neîntunericul

A tăcerilor neterminate

Cu a cuvintelor nerostite

Cea mai periculoasă…

femeia cu trup de alabastru dormea pe bancheta din spate

eu clipeam cu luare-aminte

m-am născut într-un lapidarium minuscul

pe ecran îmi vedeam sosirea

pavajul himerelor noastre era desfundat

muncitorii reparau şinele la focurile lămpilor cu acetilenă

iar chipul ei era acoperit de o pălărie roşie cu boruri largi

ea iubita mea

piatra cu pălărie cu boruri largi

ciupercă pietrificată de gelozie

clipeam cu luare-aminte

ca să

n-o…

Ce mi-aş dori să fiu acum?

Aş vrea să fiu eu Moş Crăciun,

Să vă pun daruri azi sub brad,

Să fiu colindul vostru drag

Iubirea mea cu voi s-o împart!

Ce mi-aş dori să dăruiesc?

Anii pe care şi-i doresc

Bolnavi- ce după ei tânjesc!

Să şterg tristeţi ce întâlnesc

Şi să le dărui alte vieţi;

Să împart părinţi celor orfani

Şi bucurii la cei sărmani.

Ce-aş mai dori acum să fac?

Să fiu al nopţilor blând mag,

Să vă aşez speranţe-n…

Într-o clipă

de gândire,

pleoapele

mi se închiseră

când ochii-mi rătăceau

cu urechile astupate

să guste

plăcerea

netulburată

din ceasurile dulci

ale începutului… de zi.

ŞI O METAFORĂ ÎI E TRĂIREA ÎN SACRU SĂ VĂ FIE PULSIUNEA LA CEAS SMERIT DE SĂRBĂTOARE! ALTARUL VOSTRU SĂ AIBĂ INIMA APRINSĂ ŞI PACEA SĂ VĂ FIE MUMĂ LA CEAS DE NAŞTERE ÎN MIR DE APĂ VIE ŞI-N IESLE DE POEMĂ!

ZORII CARE ŞOPTESC



printre falangele…