Voi trece la noapte să-ţi mângâi fruntea

după ce-mi vor adormi gândurile

după ce voi dezlega două stele

din colţul de cer lăsat în fereastră

după ce voi auzi murmurul apelor

ce-mi curg printre degete

te voi privi din lumea liniştită a viselor

îţi voi săruta pleoapele

şi mă voi bucura de ultima lor tresărire

îţi voi împleti părul în şuviţe

presărând în ele cântecul greierilor

foşnetul frunzelor

lacrima îngerilor

noaptea tăcerilor mele…

oricum nu am timp sã-mi mãsor timpul

sunt mai mereu între douã sincope

şi nu cânt decât sub duş

probabil cã mediul meu este acvatic

deşi mai toţi îmi spun cã sunt aerian

rãmân adeseori derutat între mare şi cer

dar mie îmi place mai mult zborul delfinilor

strigãtul lunii împrãştiatã prin valuri

precum o chemarea albã de nufãr

din toatã risipa aceasta de întuneric

nici secundele mele nu se mai pot etalona

sunt din ce în ce mai…

când sufletul a plecat, nu mi-am mai găsit

lumea. Am aflat-o pe ea- singurătatea

şi lumea ei. O alintam plimbându-mă, 

nu-i arătam

că sunt mai singur

decât ea.

Eram fericit că o aveam

alături

şi

ştiam că e a mea.   

Când ceasul îmi va bate şi timpul se va stinge,

Pe tâmpla mea căruntă o lacrimă va ninge -

             Nisip... încet mă sfărm.

Dar voi atinge marea pe trupu-i de ispită,

O scoică va preface, în valuri adâncită,

             Albastrul unui ţărm.

Doar teiul mă va plânge cu dorul unei frunze,

Făptură nerostită din firul unei pânze,

             Şi totul va fi tern.

Mă voi aprinde-n torţe - lumină-n altă lume,

Voi…

Primăvara îmi tiveşte lumina,

Să nu se deşire spre crudul zenit.

Port înscrise-n gene lacrima şi vina,…

am frecat podeaua până la ultimul nod

al sentimentului de copac încât

a venit o vreme

și pietrele tăceau în limba lor tânără

de femeie

„cum naiba poți să scrii asta” urmează semnul întrebării

și o tăcere…

Ca doi străini noi rătăcim prin lume,

Departe tu, departe eu prin ploi,

Privim ades la steaua fără nume

Şi ne ferim să fim iar amândoi.



Când vin spre tine, tu te faci că pleci,

O antarctidă parcă ne desparte,

Noi doi gheţari încremeniţi pe veci

Şi-o lume fără viaţă ne împarte.



Mistere adânci ne-au îngropat de vii,

Dar ape dulci se vor la suprafaţă,

Dorinţe-ascunse de se vor ivi

Se vor topi calote-ntregi de gheaţă.…

mi-am aflat sufletul departe de mine, rotocoalele

de fum le-am întins pe cer să i se aştearnă covorul

de nori. Mirosul l-am închis în mine. Gândeam

să (mă) afum

înlăuntru,

să nu se strice când apare. Acum

mi-am scos lavanda

şi tămâia   

să o aprind

pe la colţurile casei. Poate  

nu vor veni moliile

să mă macine înainte de bătăile pieptului.     

răscolim rătăciri

demult adâncite în carnea iubirii

abrazivi printre valuri de puţine rămase

gânduri curate…

am promis că voi invoca verdele

să fie al dragostei al instinctului al ploilor homerice

să-și plimbe spicele ca un trofeu imperial

precum albinele îmblânzite

pe obrazul nimfelor

facă-se voia vântului

în ochii mei un tigru venerează statuetele aprinse

dinspre soare se auzeau carele

mergeai odată cu ele prin zorii în clocot te dobora amurgul

spălat pe față

am ghicit drumul acela patetic cu…

Nu vrei să arzi cuvintele cu mine,

prin încăperi luminile s-au stins

şi din oglinzi soseşte-un oarecine

speriat că de tăceri a fost învins.

Îmi seamănă când visător rămâne

iar prin fereastră umbrele se scurg,

de parcă-ar da plăcerilor un nume

cules din flori crescute in amurg.

Privit de ochii tăi aştept să fiu răpit

de viaţa netrăită-n clipa cu oglinzi,

să-i povestesc de ce n-am fost găsit

când…

Omul meu drag, să-mi spui drept:

Cât pot eu să te aştept,

Să stau tot cu doru-n piept?

Umblu cu faţa-n pământ,

Zi şi noapte tot plângând,

Dragoste adulmecând.



Cum trecea dorul pe cale,

Ziua în amiaza mare,

Se plângea că setea-l doare.



Fiind femeie miloasă,

Îl poftesc cu drag în casă

Şi-l aşez degrab' la masă.



Dau-i apă din fântână

Şi mâncarea cea mai bună,

Să-i ajungă-o săptămâna.



Facu-i patul să…

Te simt, iubite, în fiecare respiraţie,

în ploaia sărutată de curcubeie.

Uite, pe cerul nostru se ascund îngeri!

Te simt, iubite, în fiecare val zburdalnic

ce-mi bate-n vene dor de visare, 

în adierea vântului - drumeţ neobosit…

Vântoasele

vanitoasele

preastăpânele

preapăgânele

prefăcutele…

O să te iubesc până la sfârşitul lumii.

Ştiu că tot nu ar fi de ajuns,

dar am să-ncerc.

Din amintiri îmi fac o barcă.

Vâslele îmi sunt promisiuni aprinse.

Valurile mă ridică şi coboară.

Te strig neîncetat,

nu îmi răspunzi…

Aş vrea să te ştiu aproape,…

dintre mare şi cer, m-a prins. În lupta mea

cu el, am scăpat. Doar că, sufletul

într-o parte

şi

mintea în cealaltă.

S-au vorbit să-noate până la ţărm,

să se întregeasca. De atunci,

tot înoată.     

totuşi fiecare în parte cu fereastra lui

ca şi când ne-ar fi prea greu împreunã pe acelaşi caldarâm

într-o linişte orbitoare împãrţim o supernovã

ca pe o ultimã împãrtãşanie

înainte sã ne orbim inimile deschidem larg braţele

atât de larg încât pare cã ne cãutãm suflete unul în altul

apoi cineva va scrie un bilet de împãcare

în loc de obişnuitul bilet de adio

iar trecãtorii vor zâmbi fermecaţi

de cât de albastru ne…