Dorul

[Valeria Merca]

Omul meu drag, să-mi spui drept:
Cât pot eu să te aştept,
Să stau tot cu doru-n piept?
Umblu cu faţa-n pământ,
Zi şi noapte tot plângând,
Dragoste adulmecând.

Cum trecea dorul pe cale,

Ziua în amiaza mare,

Se plângea că setea-l doare.

Fiind femeie miloasă,
Îl poftesc cu drag în casă
Şi-l aşez degrab' la masă.

Dau-i apă din fântână
Şi mâncarea cea mai bună,
Să-i ajungă-o săptămâna.

Facu-i patul să se culce,

Îi păzesc şi somnul dulce,

Poate-o sta , nu s-o mai duce...

[Valeria Merca]

Multumesc mult, Ioan! Dorul n-are alinare/ te macina si te doare! Pretuire si drag,

[Valeria Merca]

Multumesc, Dorina, pentru apreciere! Drag,

[Valeria Merca]

Angi, multumesc mult pentru comentariu. Intr-adevar, textele puse pe note capata un plus de valoare, mai ales cand e vorba despre o creatie de inspiratie folclorica. Pretuire si drag,

[Valeria Merca]

Angelina, iti multumesc mult, suflet sensibil! Drag si pretuire,

[Nădejde Angelina]

Facu-i patul să se culce,

Îi păzesc şi somnul dulce,

Poate-o sta , nu s-o mai duce...

Drag,

[Valeria Merca]

Ada, tu esti sensibila si marinimoasa...,o stie o lume intreaga...fapt pentru care iti multumesc, din sufletel!

"E-un izvor in codru sfant/ Unde fac mandrele rand,/ Toate-n mana cu-n ulcior/ Sa-si ia portia de dor...", raspuns/ bonus la comentariul tau...Drag si pretuire,

[Valeria Merca]

Vasilisia, iti multumesc si tie pentru explicatiile lasate. Apreciez opinia ta. Vreau doar sa-ti marturisesc ca, de la o varsta, o luam pe aratura si, nu din nestiinta, ajungem sa facem unele gafe. Mie uneia mi se intampla. Vreau sa traiesc cu imresia/ reala de altfel, ca sunt mare iubitoare de literatura; trebuie sa ma destainui printr-o  amintire, draga mie: la varsta de zece ani  am intristat intreaga asistenta din caminul cultural, venita la serbarea de sfarsit de an scolar , recitand  "Moartea lui Fulger" (de retinut: asa cum m-a instruit buna mea invatatoare, care din fericire pentru mine, e inca in viata!). Pretuire si drag, Adelaide

[Vasilisia Lazăr]

Da, creație populară e greșit spus deoarece însuși cuvântul populară înseamnă din popor, cu autor anonim/necunoscut. Dar cineva tot a scris primul o doină, o baladă, un cântec popular și fiindcă acestea au circulat prin viu grai, pe parcurs au suferit unele modificări. La un moment dat nu s-a mai știut autorul.

Aici avem de a face cu o creație lirică de inspirație folclorică. Mari poeți ai neamului au avut astfel de scrieri:

- Mihai Eminescu: „Doina”, „Revedere” etc.

- George Coșbuc: „Moartea lui Fulger” (conține ritualuri de înmormântare) etc.

- Vasile Alecsandri: „Doina”etc

- Alexandru Macedonski și mulți alții.

Eu aș scrie versuri de inspirație folclorică.

[Valeria Merca]

Multumesc Sofy pentru invatatura data! Doua minti luminate..., m-ati scos din impas. Urmeaza sa  hotarasc ce am de gand cu dorul. Pretuire si drag, Adelaide

[Sofia Sincă]

Venită în sprijinul creației populare, mai degrabă. Poate fi o joacă, un dor exprimat în vers popular, o doină cultă... să zicem, unde folosești arhaisme dau-i, facu-i... De culegere nu poate fi vorba. Dacă alcătuiești un volum din astfel de cântece, da. Dacă nu, lasă-le!

Am citit cu plăcere!

Sofy