nu este sațietate

ci foame

se satură mai ales din tăceri

întinse

și nu supraviețuiește pe insule

doar pe bucăți de continent unde și umbrele au umbrele lor

nu se complică

este  elevația simplității

opurtunitatea de a nu săpa refugii false

în singurătate și neant

este un transplant de vise

de lacrimi de disperare și…

oamenii își zugrăvesc pineala

                                 în alb

și o pun la vânzare

 pe prima casă

se suferă de credință acut

la farmacii nimic

pentru reamintire

pe mine mă dor visurile

epifiza mea momentan

se află în audit

realitatea

provoacă dependență?

voi lăsa oamenii să se vândă

voi lăsa timpul să mă mintă

dar mereu mă voi…

La poala ierbii

Timpul face popasuri

Printre băltoace

Ne-am jucat cu dragostea,

orbiți de lumina felinarelor de la periferia orașului.

Sentimentele luaseră forma șoldurilor necenzurate,

strivite de buze sărate.

Suspinele sunau a zaruri aruncate la ruletă,

în timp ce pasiunea își culcase obrazul pe pernă,

sub fierbințeala rotundă la colțuri.

Trupurile aveau culoarea iluziilor de-o noapte.

Viața în roșu e închisă între patru pereți,

fără acces la arterele…

 Dintre vorbele toate, izbite de maluri,

 Osândiți călători între ștreanguri de vise

 Urcă-n mine un dor  și din sângele-valuri,

 Jumătăți de cuvânt stau de suflet desprinse.

 Devenisem noi doi, printr-o nu-ș ce minune, 

 Peticisem cumva tot trecutul pe cruce          

 Și la ceas de-ntrebări și de închinăciune       

 Mi-a răspuns Dumnezeu, că-mi va da cât pot duce.  

 Și pe raftul de sus (cel cu versuri…

La Curte, Doamna din Fanar,

Cu nas grecesc și ochi de corb,

Aprinde-n grindă-un felinar

Și-un roșu-pal ghiaurii sorb

Din umerii ce-’și dezvelește

Alene, unul după unul,

Iar vena cavă le plesnește

Când stinge flacăra cu sânul.

Bate-n alcătuire o coșavă

Din Alpii albi; din albu’-nalt,

În Dunăre urlă-o epavă

Cu șapte tunuri de asalt.

Sub castru a ieșit desculț

Și ars la gleznă un picior,

Se strâmbă către Sturmgeschutz...

Și bate-un vânt istovitor;

Când Dunăre-i tot universul,

Aprins de neoprit exod,

Iar eu pe malul…

Perenele iluzii dintr-un vis,

Un martor mut îmi este azi privirea

TUŞEU

Având cândva mulţi prieteni şi amanţi,

Eu tuturor le-am oferit plăcere

În vorbe preţioşi şi…

lucrez ca manechin 24/7

nu clipesc nu respir

nu mă mișc

nici măcar atunci când tanti Esty

mă dezbracă mă îmbracă

și mă pune înapoi în vitrină 



oamenii se opresc mereu

în fața vitrinei

mulți nici nu mă văd

copiii îmi mai scot limba

îmi fac cu mâna



și mai este o bătrânică

vine din când în când

și îmi povestește despre Dumnezeu

Dumnezeu e ca o gură de aer

mi-a zis

nu-ți fie…

Iarna căruntă se mişcă alene

printre zăpezile de altădată

cu dorul anchilozat

soarele fără puteri cade…

colinda-m-ar verbe verzi

printre mierle prin livezi

prozodi-mi-ar versul bleg

noime seci cu miez întreg

prozidi-m-ar dimineți

din zori galeși mălăieți

șotroni-mi-ar gândul viu

devremele lui târziu

desmierda-m-ar fluier dulce

în vechi doine  să mă culce…

Bolborosind și vrute și nevrute,

Spre ceasul cu muțenie pe limbi,

Mai vrei, actor, ceva din rol să schimbi,

La finalul  maximei bancrute?...

Ai dat, pe rând, spectacol explicit

Gloatei strânse, ole, de aplaudaci,

E timpul să expiri și să te-mpaci

Cu trecutul calp, jivrat, ferfenițit.

Că tot canonul pentru care-ai pus,

Din carnea ta,…

Cad muguri peste versuri și mesaj -

Unii aplaudă, alții zâmbesc,

Raze din suflet vin la vernisaj

Când metaforele în mod firesc

Udă hârtia plictisită-n alb.

Bat drumul tapetat cu dorință

Emancipată trec printr-un câmp dalb

Unde cuvintele cu voință

Lunecă pe un covor nou, rozalb.

Cu verde, roșu și portocaliu

Urzesc silabele…

bârfitor

ca Sisif

zeii încă nu mi-au dat un bolovan

să-l urc pe munte iar el

bolovanul

s-o ia capiu la vale

şi tot aşa eu şi tot aşa el

şi tot…

Cu mâna Ta pe clape de lumină,

E universul mai melodios

Și simfonii astrale pot să vină,

Cu fericiri vibrând de sus în jos.

Cu mâna Ta faci perle din păcate,

Topești zăpezi din suflete pustii,

Sculptezi apoi în inimi nestemate,

Le defrișezi păduri de zavistii.

Tu ne rechemi tăcut din agonie,

Un soare nou din ploi reconstruiești,

În lacrimi sapi o conștiință vie,

Transporți vecia-n carele…

Prin casa liftului, haioși,

Cad îngeri parcimonioși.

În puțul noios își surupă

Aripile zgăibate de cârpă

În vreme ce la mezanin

Se refractă marele declin,

Omologii îngerilor gri,

Elegant, încep a împupi...

Și se întinde-un cenușiu devastator

Peste ebenul îngerilor. 

Ceasul a stat, de zile câte
niciunul dintre noi nu ştie,
când am uitat şi de chirie,
iar el e un intrus pe-aici,
precum noi înşine de-o vreme,
cine să-i pună baterie
şi să-i pornească mecanism
când are îndrăzneala de a măsura
preţiosul nostru timp,
ba chiar ni-l vămuieşte, da,
tic-tac, tic-tac
neîntrerupt...