Haiku (I)

[Camelia Ardelean]

La poala ierbii

Timpul face popasuri

Printre băltoace

[Camelia Ardelean]

Mihaela Moșneanu, doamna Chindea, Vasile Burdușa, doamna Agafia: mulțumiri sincere pentru popasul... la "poala" primului meu... "aproape" haiku și pentru semnul de apreciere!  :-) Cu drag,

[Camelia Ardelean]

PS: Valery, culmea e că, în link-ul de unde am luat haiku-urile lui Bosho, e scris ceva despre forma haiku-ului, care coincide cu ce mi-ai scris tu în comentariu (și pentru care îți mulțumesc!), doar că respectivele creații se "sustrag" de la această regulă! 

[Camelia Ardelean]

Doamna Dorina, Daniel Crăciun, Laura: mulțumesc de prezență și semnul de apreciere!

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, am scris totul în comentariul pentru Valery! :-) 

[Camelia Ardelean]

Comentariu publicat de Camelia Ardelean chiar acumŞtergere comentariu

Dragă Valery, așteptam cu nerăbdare răspunsul tău și al domnului da Coza, știind că aveți „oareșce“ experiență în ce privește acest gen de poezie! :-) Fiindcă am citit, de câteva ori, ce s-a mai postat pe site în legătură cu haiku-ul, pot să spun că deja intuiam cam ce o să scrieți, vizavi de al meu! Sincer, nu am intenționat vreodată să scriu haiku, nu că nu ar fi simpatice „miniaturile” în versuri, ci pentru că prefer, momentan, o formă „ceva” mai extinsă de exprimare poetică. „Dumnealui“, de mai sus, m-a trezit, însă, din somn, într-o noapte, așa că mi-am zis: „Ăsta o fi semn”! :-) Am răscolit așadar internetul și am găsit ceva care m-a „introdus” într-o stare de confuzie avansată (motiv pentru care m-am și „riscat” să postez haiku-ul meu, fiindcă voiam/speram să mă elucidez, cu ajutorul tău și al d-lui da Coza, „provocându-vă” la un dialog pe această temă): Bosho, despre care se spune că “este considerat maestrul suprem al poeziei haiku”, pare să nu se supună deloc acestor reguli (pe lângă faptul că haiku-urile sale nu respectă „schema”, nici măcar în ce privește numărul total al silabelor, el folosește figuri de stil sau, dacă nu, ideea dintr-un haiku are continuitate, nu se împarte în 2 părți distincte, ea fiind uneori o descriere). De asemenea, nu sesizez niciun „apropo” în vreunul dintre ele:

Pe marea întunecată
țipătul unei rațe sălbatice
albește vag.

sau:

Subt burniță,
nalbele
deschid un cer senin.

sau:

M-am întors
zărind un arbore uriaș:
munții verii.

sau:

Câți fluturi
nu și-au fluturat cărarea
de-a curmezișul zidului!

sau:

Din marginea drumului
hibiscusul s-a lăsat
păscut de cal.

Mai pot fi găsite câteva, de același autor, în următorul link:

https://1cartepesaptamana.ro/haiku/

Ca să nu mai zic de haiku-ul lui Nichita Stănescu:

Întunecând întunericul, 
iată
porţile luminii.

În concluzie, părerile fiind (atât de) împărțite, să scrii un haiku (îmi) pare mai dificil decât să scrii o glosă! :-)

 

 

 

[Camelia Ardelean]

Vă mulțumesc mult, doamna Sofy, apreciez... aprecierea dvs.! :-)) Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Dragă Augusta, mă bucur dacă ai rezonat cu micul meu "experiment" (chiar așa, pe jumătate haiku) și îți mulțumesc pentru apreciere și sinceritate! :-) Referitor la mesaj, nu știu dacă "criptic"  e cuvântul potrivit! Uite unul al lui Bosho, simplu (de pătruns) ca lumina zilei:

Norii, când și când,
Acoperă luna
Împrospătând lumina privirii (l-am luat cu copy-paste de pe internet)

Eu nu mi-am dorit să scriu haiku, dar se pare că mă dorește el pe mine, de aceea mă "chinuie"! :-) Cu prietenie, 

[Ion Lazăr da Coza]

Valeria a spus totul.

da Coza

[Valeria Merca]

17 silabe în 3 versuri de 5 - 7 - 5 silabe/ până aici e bine 

Structura este aceea în care poemul are două părți despărțite printr-o cezură (kireji). Cele două părți sînt juxtapuse, adică alăturate,  fără ca textul să le lege sintactic și sunt diferite ca sens și, cel mai adesea, și ca domeniu al realității la care se referă. Valoarea poemului constă în sugestiile, aluziile și apropurile pe care cititorul le descoperă între cele două imagini sau sensuri./ aici nu te-ai mai încadrat, Camelia! 

Haiku-ul  nu afirmă sau neagă, nu descrie sau definește, nu povestește și nici nu încearcă să convingă de ceva. Limbajul utilizat trebuie să fie abia articulat, asemenea limbajului colocvial. Interzis figuri de stil./ în v2 ai o personificare/ 

Mă bucur că ai curajul să experimentezi acest gen de poezie, Camelia! Nici eu nu sunt expert în acest domeniu, însă ți-am transmis câte ceva din ce am citit și eu.

Succes!

 

[Sofia Sincă]

Din punctul meu de vedere este bine, dar să vedem ce spun specialiștii... :))
Sofy