Manechin

[Dolha Paul-Alexandru]

lucrez ca manechin 24/7
nu clipesc nu respir
nu mă mișc
nici măcar atunci când tanti Esty
mă dezbracă mă îmbracă
și mă pune înapoi în vitrină 

oamenii se opresc mereu
în fața vitrinei
mulți nici nu mă văd
copiii îmi mai scot limba
îmi fac cu mâna

și mai este o bătrânică
vine din când în când
și îmi povestește despre Dumnezeu
Dumnezeu e ca o gură de aer
mi-a zis
nu-ți fie teamă să respiri

...

în seara aceea
tanti Esty mi-a șters lacrimile
cu o lavetă albă...

[Dolha Paul-Alexandru]

doamnă Mihaela,

comentariul dumneavoastră este o îmbrățișare :) vă îmbrățișez și eu și vă mulțumesc tare mult. M-ați emoționat...

[Mihaela Suciu]

Dacă ați ști de câteori m-am oprit aici să privesc și să las un mesaj, dar nu mai aveam cuvinte... mă cuprindea o emoție prea puternică și le sugrumam din fașă. Cuvintele nu aveau lacrimi și tanti Esty n-a venit cu laveta...
Mulțumesc! (Bine ca pe asta nu l-am sugrumat.)

[Dolha Paul-Alexandru]

doamna Augusta,

după cum bine a zis și domnul da Coza, ați surprins foarte bine esența poeziei. Vă mulțumesc că mă citiți și mă bucur că vă face plăcere :)

Cu prețuire,

Paul

Doamnă Valeria,

cu siguranță s-a bucurat manechina de onoarea pe care i-ați oferit-o! Mă simt de multe ori un manechin în clipele în care trăiesc din obișnuință și uit să conștientizez clipa.

Vă mulțumesc pentru cuvintele de laudă, mă răsfățați :)

Cu drag,

Paul

domnule da Coza,

întotdeauna o plăcere să vă regăsesc pe pagina mea 

Cu drag,

Paul

doamnă Sofia,

de acord, ieșim din starea de manechin abia când ne conștientizăm existența, vă mulțumesc pentru popasurile dumneavoastră.

Cu drag,

Paul

[Sofia Sincă]

Spectator la propria-ți viață... Uneori cam așa suntem toți. Forța care operează în interiorul nostru devine inconștientă, este asimilată de nereușite. Și devenim manechini.

Plastic și rafinată interpretarea fenomenului în poemul tău.

Felicitări!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Corectă remarca Augustei.

Frumoasă poezie.

da Coza

[Valeria Merca]

Eu am o amintire, asemeni unui banc reușit cu/ despre un manechin anume. Cu mulți ani în urmă, fiind într-un magazin cu articole de îmbrăcăminte, tocmai în capitală, voiam informații despre prețul unei rochii pe care intenționam să o cumpăr. Dezorientată, cum eram, cu cine crezi că am îndraznit să conversez?! Tocmai cu un manechin (femeie). M-am uitat în jur, stânjenită de cele întâmplate...

Manechinul despre care vorbești tu... e o cu totul altă poveste/ o poezie scrisă în stilul care te definește și care mie îmi place nespus.

Felicitări, Paul!

[Chris]

manechin până la prima gură de spiritualitate. citit cu plăcere,