În dimineţile de vară

când noi mototoleam crivatul,

se auzea trecând prin gară

cu-n  şuier lung acceleratul,

atunci ştiam că o s-apară,

venind din schimbul trei bărbatul,

cu pasul obosit pe scară

şi nici nu aranjaseşi patul.

odată s-a întors devreme

când încă  ne fierbeam cafeaua

şi începusem a mă teme

că va începe dandanaua.

ne surprindea mai goi ca prazul,

tu nu puteai nimic să zici,…

știu că m-ai văzut întotdeauna ca pe un aristocrat

mama a stat cu regele la masă

îmi impunea un cod de maniere

cu care

în capitalismul acesta plebeu

nu prea pot ieși din casă

trăiesc în…

Stau pe-o margine de lume și visez cu ochi deschiși

că mă urc pe câte-o culme și privesc spre cer pieziș.

Stau pe-o margine de lume și mă simt ca-n paradis.

Nu sunt visuri, nu sunt glume, ci e fuga de abis.

Stau pe-o margine de lume... Nu mă-mpiedic la suiș,

am un dor de libertate ce în suflet mi- e închis.

Toți prietenii, dușmanii pe răboj de gând sunt scriși,

nu am ură și ranchiună, nu mi-e sufletul încins.

Lumea și-a vărsat prinosul. Eu de gânduri…

în diminețile în care

pe fugă-ncălecam pervazul

vedeam în urmă

cum aprinzi

numai cu ochii aragazul;

aș fi rămas pentru omletă

cu șunculiță

și-o cafea,

dar fluiera…

privirea mea

te-a decupat de pe cer

mergând din stea în stea

pe linie punctată

n-am să spun nimănui despre tine

las vorbirea înfometată

până când numele tău nu mai încape

în mine

și năvălește afară

ca o turmă de rinoceri

ce mă calcă în picioare

și mă ucide

Sunt un ochi rătăcit în albastru,

mă agăţ ca o frunză de cer,

mistuit de o mie de fluturi,

mă înalţ, mă renasc,

apoi pier.

Uneori sunt fereastra altarului

unde îngerii se topesc în ninsori,

pâlpâind în lumina ispitei,

sunt doar scrum risipit, 

alteori.



Se face seară de dimineaţă, se face amiază,

se face copilărie,

oceanul din noi freamătă-ntruna

o…

Dor de mine mă apasă,

De părinți și de bunici...
Mâncam la aceeași masă,
Pașii mei erau mai mici.
Dor de mine mă apasă
M- am pierdut prin câte -un vis,
Amintirea nu mă lasă
Să mă- ndrept către abis.
Dor de mine mă apasă....
Totu- i vechi și totu- i nou,
Glas de mamă- și face casă
Chiar de azi e doar ecou.
Dor de mine mă apasă.
Stau la poartă și privesc,
Inima de multe- i arsă...
Nu mă pierd... În mine-mi cresc.

am trecut hotarul,

înspre oază,

printre dune, însetat, fără de mas,

m-a dibuit șalupa

heruvilor de pază;

cu mâini de flăcări, aprige, m-au ars...

și m-au spetit,

acolo, în…

lucarna arde-n zorii

când

în voluptate-aud cocoșu',

întind secundele la maxim

ca pielea unui taur

roșu...

afară strada se-mbulzește

cu trecătorii,

spre…

EPITALAM

" Dragi prieteni, azi am împlînit o vârstă pe care prefer sa nu o mai pomenesc, dar care înseamnă o comoară adunată în timp pentru voi cei care mi-aţi fost mereu alături şi m-aţi susţinut cu consecvenţă. Iată doar unul din multele motive pentru care voi continua să ţin la voi şi în viitor, cu asupra de măsură.  Acceptaţi, rogu-vă, ca amintire aceste modeste însăilări poetice. Mony."

Când tânăr şi nebun eram,

Dorind s-ajung Omar Khayam,

Eu încă mai credeam…

Tabla înmulțirii cu infinit a fost ștearsă

de flori Poet pus pe fugă de Bach par

don de muzica sferelor Da da vers de

Tristan Tzara punând pe gânduri litera

tura universală Băiat din pensionul îngerilor

Clovnul politic tocmai îți face semne 

obscene cu mâna Este ok Copiii întorc

grădinița pe dos ca pe mănușa găurită

a doamnei educatoare Iar managerul local

fluieră…

În lumea unui goeland

E ţipătul o rană;

Captiv în propiul avanpost,

Nu cere de pomană.

Navigator neîntrecut –

Neptun îl strânge-n cleşte,

Înfruntă dârz al său destin,

Pe faţă, ostăşeşte.

Transportă-n plisc bucăţi de cer,

Cu Geea la picioare,

În faţa lui genuni se sparg,

Chiar şi apusul moare;

Albastrul e-n privirea sa

Un cântec fără note.

Bolnav de aventuri, precum

Faimosul Don…

un cavou cu oase raşchetate

de viermuşi

dispuşi către măcel

îmi e capul, mintea, cele toate,

dar mă tratez:

iau câte-un rudotel.

îmi curge nasul,

hidroavioane

îmi…

Orașul doarme anonim sub așternut de stele.

Luminile se domolesc în umbre efemere.

Sub felinar un trubadur și-a încheiat cântarea

Și luna țese fir de-argint să-i lumineze calea.

E liniște și simt pulsând a stelelor arteră.

Pe cer se-nvăluie confuz a nopților himeră.

Obscuritatea și-a întins aripile-n grădină

Și-ascunde șoaptele de dor rostite în surdină.

Strada se duce-n infinit și timpul se dilată

Și parcă…

Lasă iubirea-n piatră să sculpteze

Două tăceri din șoapte siameze,

Să-i dai curaj și suflet, de se poate,

Ori să-i cârpești cămașa ruptă-n coate

Și s-o așezi la masa ta de ceară.

Să nu te sperii de s-o face seară!

Când se aprinde luna-n colivie,

Vei stăpâni regatul de hârtie.

Apoi, cu…

 În anotimpul nostru,

Natura are încălzire centrală,

îngerii ne plătesc

factura la lumină.

Soarele ne donează

un ciorchine de raze eco,

să ne întărescă imunitatea…

Pădurea-și netezește, cu vântul, ramul rar,

Moartea-și amână somnul cu un clipit de gene;

Se bâlbâie spre șipot un râu, ca Demostene,

Zvâcnește cald, în roșu, pestrițul de sitar.

Încă uscate-n drojdii, arome de nectar

Se scurg, ca o morfină, prin ale nopții vene,

Pădurea-și netezește, cu vântul, ramul rar.…

din ce în ce mai greu

ajung la voi,

când port pe buze tocul

rezervor;

și-aici în mine e

mereu război,

iar spaimele să-mi plece

nu prea vor...

vin uneori…