Dor de mine mă apasă,
De părinți și de bunici...
Mâncam la aceeași masă,
Pașii mei erau mai mici.
Dor de mine mă apasă
M- am pierdut prin câte -un vis,
Amintirea nu mă lasă
Să mă- ndrept către abis.
Dor de mine mă apasă....
Totu- i vechi și totu- i nou,
Glas de mamă- și face casă
Chiar de azi e doar ecou.
Dor de mine mă apasă.
Stau la poartă și privesc,
Inima de multe- i arsă...
Nu mă pierd... În mine-mi cresc.
Adaugă un comentariu
Ușor... dar cu sentiment. voi mai citi...
Artistul trebuie să redea la modul sublim ceea ce simte, altfel rămâne doar un biet conțopist al sentimentelor. ©
da Coza
Am asociat sentimentul tău cu a lui Adrian Jacotă, sper să-ți placă:
https://www.youtube.com/watch?v=6vOqblQ5NsU&list=RD6vOqblQ5NsU&...
Dor... călător… Am reținut câteva fragmente: pimele patru versuri și v11, 12 . N-am prea înțeles ultimul vers: În mine-mi cresc. În rest, destul de simpluț.
Atenție la redactare: cratima mică (liniuța de unire) trebuie lipită de cuvintele pe care le succed sau le preced: exemplu: câte-un vis
Am citit cu interes.
Dragă Sofia Sincă, mulțumesc pentru popas. Este la fel că simțămintele mele din timpul scrierii acestor versuri.
Dragă J'Arrive! , mulțumesc pentru atenționare!
Text simplu, simplisim, sec, din care predomină doar, dorul scris la fiecare două versuri.
Semnul meu,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE