Prin orașul anonim

[Laura H.]

Orașul doarme anonim sub așternut de stele.

Luminile se domolesc în umbre efemere.

Sub felinar un trubadur și-a încheiat cântarea

Și luna țese fir de-argint să-i lumineze calea.

 

E liniște și simt pulsând a stelelor arteră.

Pe cer se-nvăluie confuz a nopților himeră.

Obscuritatea și-a întins aripile-n grădină

Și-ascunde șoaptele de dor rostite în surdină.

 

Strada se duce-n infinit și timpul se dilată

Și parcă înșine venim din vremuri de-altdată.

În ochii mei se nasc lumini, privirile aprinse

Ne-apropie cu vraja lor de visele promise.

 

Taci lângă mine. Anonimi, pe-o stradă oarecare,

Într-un oraș necunoscut sub stele căzătoare,

Doi trecători înfiorați ne împărțim tăcerea

Și-n mâna mea în palma ta... stă parcă nemurirea.

[Laura H.]

Vă mulțumesc pentru lectură, comentarii și observații!

[Vasilisia Lazăr]

Un tablou frumos. Se mai poate retușa.

[Mihaela Popa]

„... timpul se dilată

Și parcă înșine venim din vremuri de-altdată...”

profund!

[Valeria Merca]

Am rezonat cu atmosfera creată. O mică revenire pe text nu ar strica. 

Am citit cu plăcere.

[Ion Lazăr da Coza]

În v1 și v13 - anonimi

Un pastel urban, dar fără vibrato. 

da Coza

[Sofia Sincă]

O descriere frumoasă a orașului, însă, calină, cumințică, fără nimic strălucitor, spectaculos. Dar poate asta a fost dorința ta.

Rima ultimelor două versuri nu este corectă și e păcat, fiind la sfârșitul poeziei.

Strofa a doua mi-a plăcut cel mai mult, însă... ultimul vers este confuz, pleonastic. ascunde șoaptele cu surdină însemnând același lucru.

Dar, am citit cu plăcere,

Sofi

[Nikol MerBreM]

Dragă Laura, îmi era dor de versul tău, de iubirea în armonie! M-am gândit şi eu cum e ultimul vers, bănuiesc că nemurirea e "mâna mea în palma ta". Eu aşa am înţeles.

Drag,

Nikol

[mircea cocu]

Bună seara, sper că nu devin ridicol postînd acest comentariu; cred că, din neatenţie, aţi scris "noi înşişi" în loc de "noi înşine". Iar ultimul vers, în urechea mea, sună cam aşa: "Dar mâna mea în palma ta, ascunde nemurirea..." (sau "învierea", pentru aschimba tonul în finalul poeziei). Dacă "am întins coarda" pentru "a sări calul", rog să fiu scuzat pentru îndrăzneală. Am intervenit pentru că îmi place "Prin oraşul anonim".