să ne-mpletim

degetele

mâinile

sufletele flămânde 

privirile lunecate hoţeşte

pe inima mea

stă doar gândul

sânilor tăi încarceraţi de tristețe

tăcerile asurzitoare în care

murim sub

ţipătul vulturului

din această istorie sufocată

 de un Capulet și

de un Montague

dictatori pe destine

pe sticla timpului

atât de subţire

ochii dronă ai lumii stau lipiţi

de…

ca o duminică de Paşte

cu mirosul de cozonaci în priviri

şi sânii plini

de vinul Împărtăşaniei

surâsul ţi-era încondeiat

aşa 

ca un ou de pus în vitrină

iar tălpile

tălpile păreau să te poarte

deasupra colbului

nimeni nu ştie nici acum de ce 

sau de unde

dar când ai intrat

în biserică goală

de orice prejudecată

timpul s-a oprit câteva eternităţi

să numere cu tine…

aşteaptă trenuri 

spre nord 

spre sud 

către oriunde

sunt o gară aglomerată

cu peronul ruinat la sosiri

în mine nu rămâne nimeni

doar uneori 

cineva pierde câte un tren

şi întârzie prin sufletul meu

fluierând hituri de adio

la fiecare deceniu 

din orient expres 

aceeaşi pasageră revine

să-mi facă fotografii

pentru albumul 

eternității ei

drum bun

drum bun

o batistă…

prima zi

bună dimineaţa zic

fără gură dorm încă în tine

perseidele minţii mele

adună în cădere dorinţe

confetti

castaniete

pentru cine

m-am lăsat de fumat

de plămâni

de visat

de iubit ?

din mine  ce să las

cui

și de ce?

bună ziua mea

chiar strigată

nu spune nimic

nici despre mine

nici despre tine

și nu ştiu

dacă ar putea fi…