Tu mi-ai răsărit în tâmplă

Ca un bob de floare-amară,

Nu ştiam ce se întâmplă,

Fugeau umbre pe-o chitară.

Se prindeau în dansul serii

Şi în vene săpau casă,

Mi-altoiseră toţi merii,

Fluturi albi stăteau să iasă.

Eu te-am răscolit cu stele,

Tu m-ai despletit cu vise,

Am călcat în roi de iele,

În jur, ploi cădeau ucise.

Umplea ziua gol de ciuturi

Şi din plopi zburau spre lună

Gândurile mele,…

ridică inima aceasta

din ea cad stele frânte 

închin-o la icoane 

în verde neînceput

spală-i strigătul

să nu mai numere colb

în cărarea sfârșitului 

Îţi scriu pentru că în oraş

au înnoptat iar teii.

Aerul e ca un fagure uriaş –

revarsă, lipicios, miresme.

Uneori, seara, mă iau de mână

şi întreabă ce mai ştiu despre noi.

Ultima dată i-am minţit

că mă aştepţi în prag;

şi că ne-am mutat la munte

(de acolo e mai greu să cobori).

M-au privit îndelung,

crengile stânjenite mi-au măturat zâmbetul,

clătinându-se, au schimbat frunze,…

hai

vino să zbori

mi-ai spus

şi-ai întins

pe sub nori

în apus

peste munţi

praf de cuvinte

cerul a nins

cu blajini şi cărunţi

potecii aminte

cum să ştiu

de eşti tu

întrebam

e şi frig şi pustiu

eşti un înger

sau nu

am o aripă-n plus

şi mirarea mi-e cer

însă inimă n-am

adevărul ţi-am spus

sunt din vise şi fier

am eu inimă-n dar

şi o aripă…