m-ai renăscut vioară

din coasta lumii tale

bărbatul meu albastru

cu zbor înalt de dac

din iască şi din doruri

din veştede petale

aprins-ai vise albe

în care să mă-mbrac

rănit-ai ceruri aspre

şi în prinos de stele

rupte din bolta spartă

a unui gând fugar

m-ai îmbăiat în noapte

precum un dans de iele

se scaldă-n taină tragic

departe de altar

şi cum tăia privirea

amăgitor de blândă

cărare de…

Aruncă-mă în cer!
Mi-ai spus,
Filtrând curcubeul.
E vântul prielnic
Și-n dar,
M-aș întoarce la tine.

Pierdut în labirintul
Unui zbor de hârtie,
Ai rătăcit firul Ariadnei...

marţi

în copacul roşu

din grădina mea

aripi de amurg

se întorc acasă

clipa încă mă naşte

câmp de lavandă

odihneşte linia depărtării

împachetez gânduri

pentru mâine

miercuri

murim încă din zori

latră în tine

căţelul pământului

stropi de cafea dulceagă

picură peste mierea de chitră

şi tu spui că e dragoste

joi

trec pe la tata

sufletul face…

Înspre apus,
înghiţite de coapsele mării,
pier corăbii.
Vezi bancul de peşti?
Mai haotic decât visele lor
este sângele nostru!

Din ochi ţi se scurg afrodite,
le respiri interzis,
pe trup îţi cresc ţepi,
cu lutul fraţilor tăi,
în răscruci,
ucizi infinitul.

Precum cerul,
năvod apei,
aşa îţi sunt.
Precum tălpile,
amânare aripilor,
îmi eşti?