pe drum...

[paparuz adrian]

pe la șapte ani o tovarășă

desena pe tablă un cuvânt interzis

"fericire"

avea litere roz

și venea dintr-un basm

trebuia să-l învățăm pe de rost

pentru inspecție

apoi tovarășa a fost arestată

"fericirea" a trimis-o la canal

și pe tablă nimeni nu a mai scris

acel cuvânt interzis

mama era mereu obosită

și nu știa să se joace cu mine

ea făcea grenade în fiecare noapte

nu avea timp de povești

pe tata îl vedeam rar

el făcea roți de bicicletă

și era mereu însetat

dar cred că apa lui avea ceva

care îi strica picioarele și mintea

și deseori cu mama

ne ascundeam de el în fasole

preventiv

fericirea a mai venit

de câteva ori la liceu

ascunsă sub sarafanul

colegei de bancă

dar dura puțin cât un vis

și cred că era ilegal

să o privești

o altă tovarășă

a descompus-o în silabe

apoi în litere

și n-a mai rămas nimic

pentru că m-a exmatriculat

s-au schimbat multe de atunci

fericirea am priceput

că e cameleonică

ba era o domnișoară

ba o doamnă

ba un răsărit la marginea mării

uneori am găsit-o

ascunsă chiar în inimă

dar se întâmpla rar

mulți oameni din viața mea

au plecat mai apoi în fericire

unii nici măcar

nu și-au luat rămas bun

tata

mama

primul prunc

soția

vecinii

acum aş putea

cumpăra cretă roz

să o rescriu pe o tablă a minții

și să mă prefac fericit

dar băiatul meu mi-a spus

că ar fi o minciună

mi-a promis însă

că o va găsi el

și o va aduce într-o zi acasă

eu aștept pe șezlong

croșetând amintiri

cred că fericirea e pe drum...

[Chris]

iluzoriu, trist...

[Mihaela Popa]

ai croșetat amintirile cu fir de aur...

mă înclin!

[Stanescu Valentin]

Felicitări pentru expunerea poetică a unor frici ale altor vremuri prin care şi eu am trecut… Nu ştiu dacă autorul le-a adus din auzite sau din oceanul de amintiri proprii…E timpul să ne obişnuim şi cu fericirea!

[Maria Mitea]

Într-un mod gentil /provocator evocați o stare de răscolire ritmică ( o stare fără sfârșit)  în durerea, regretul continuu care ține de iluzia fericirii.