trecem  printr-o anomalie

a pieilor mototolite de gânduri:

când glande umflate,

când furnale aprinse,

când linişte -

plumb pe icoane cu perdele lăsate -

tu răvăşită,

eu înfipt în istorii,

amândoi zâmbind,

 parşiv,

 ca o giocondă năpârlită. 

pe când se da în cercuri Roma,

mergând pe via Apia,

o, m-a

prins o ploaie

și-atunci ud,

rostind versete din Talmud,

mă aciuiai sub o crevasă:

oprește ploaia,

asta,

ca să,

o, Iahwe,

ajung la Terracina,

s-ascult pe Iulia,

virgina,

ce cântă minunat din flaut:

oprește…

la masa zărpălaticului nică

vin muște gonfiate și țâfnoase

ce sug cu paiul măduvă din oase

și bâzâie-n concert, la o adică.

iar el stă în butoi ca diogene

și dă usturător cu pușca-n ciori

când pune pleoapei nopții scobitori

să nu-i cadă luna din sprâncene.

da-n iernile când gâlgâie furtuna

și când se dă în tiribombe…

n-am ace, n-am lame,

nici găici, nici catarame,

am o brățară pembe

și dacă am ce

ace de pene porumbace

pot face

cu o brățară

fără cataramă

și gaică,

dar trandafirie,

într-o cutie

ingenuă

când toate edificiile terrane,

dară,

pot avea un ocean

ca…