Soldatul și Regina

[nicolae vaduva]

Ceea ce știu sigur este că omul, soldatul, ajuns în regimentul de pază al castelului Peleș, a trăit aici, în sudul Olteniei încăpătoare de suflete sincere și aprige. Se terminase războiul, se făcuse unirea, moartea și ura se retrăseseră undeva în așteamăt. Era timpul muzicii, dansului, iubirii.

Seara l-a prins în postul de sub terasa palatului, într-un clar obscur, dincolo de care, prin ferestrele mari, luminate feeric, se auzea muzica și se deslușeau siluetele dansatorilor cuprinși de conjugarea pe verticală a tuturor dorințelor orizontale. La circa treizeci de metri de postul său patrula o altă santinelă. Se întâlneau uneori, schimbau o vorbă, apoi își vedeau fiecare de rondul lui. În perioada aceea, regina Maria, una dintre cele mai frumoase principese ale Europei, se afișa fără reținere cu prințul Barbu Știrbey. Îndrăgostită la nebunie, sedusă de vijelia dansului, regina ieși în terasă, cu rochia umedă lipită pe corpul subțire, angelică. Făcându-și vânt cu evantaiul, se apropie de balustradă, chiar sub ochii soldatului, care, uimit Pygmalion, încremeni în timp ce Galateea cobora din marmură. Olteanului îi căzură ochii în gât și până să-și revină regina dispăru. De pe terasă, pe scările laterale, coborî nevăzută, înconjurată de noapte, în apropierea celeilalte santinele de care se apropia gâfâind și olteanul nostru:

-  O văzuși, bă?!...O văzuși pe regină?!...Aoleeooo, muicăăă, ce muiere!...Doamnee, ce i-aș mai faceee!...

În întuneric regina schiță un zâmbet și se întoarse neobservată la prințul ei.

A doua zi îl chemă pe comandantul regimentului:

- Domnule colonel, fii amabil și adu la mine santinela din postul de sub terasa palatului care a fost de serviciu aseară.

Colonelului îi trozniră urechile:

-  Majestate, ce s-a întâmplat? Spune-ți-mi și voi lua măsuri.

- Nimic grav, colonele. Adu-l, te rog, la mine în dormitor și lasă-ne singuri...

- Ce mama drrracului ai făcut, soldat, îl luă în primire colonelul? De ce te cheamă regina la ea?

– Nimic!... Jur, domnule colonel! N-am făcut nimic, decât rondul!...

În cea mai vaporoasă rochie din lume, regina sta trântită în patul mare, matrimonial, printre pernele ce îi sugeau cu voluptate conturul. Soldatul, mut, cremene!

– Ești însurat?...susură regina.

– Da, Măria Ta!

–Îți iubești nevasta?

– Da, Măria Ta!

Regina, se coborî din pat și unduindu-se ca șarpele spre pradă:

- Spune-mi, ce am eu și n-are soția ta?

Olteanul înghiți în sec toate satele de la Oprișor, Plenița, până dincolo de Bucovăț...

– Voi cere colonelului să te lase acasă și să-i faci soției tale ce ai fi vrut să-mi faci mie, aseară.

A venit în permisie. A avut copii, nepoți...

[Mihaela Suciu]

Sincer și aprig! nu mai scrieți poezie dar scrieți proză, cu același umor care vă caracterizează. În poezie făceați poze la Pelișor, în proză - bal la Peleș.
Aici, se conturează o notă autobiografică; bunicul sau străbunicul era santinela cu ,,O văzuși, bă?!...O văzuși pe regină?!... Aoleeooo, muicăăă, ce muiere!... Doamnee, ce i-aș mai faceee!..." ? Olteanul cu dorintele lui, iar Regina si Printul Alb ,,cuprinși de conjugarea pe verticală a tuturor dorințelor orizontale." :))
 
,,Olteanul înghiți în sec toate satele de la Oprisor, Plenita, pană dincolo de Bucovăt...", mi-a amintit de ,,împărțeala oltenească "... Stre_haia! Uite așa vine poezia în proză! :)))

[Pop Dorina]

Pe când mă pregăteam să-mi pun mâna la ochi... în calea desfrâului, am fost întâmpinată de o lecție plină de demnitate. Am savurat, cu drag, textul expus. Felicitări!

[Mihaela Suciu]

Instinctul masculin și umorul nu se dezic! :) 
Aș fi vrut să văd fața soldatului dacă primea răspunsul: "Hai, măi oltene, să văd dacă ai cu ce!" Dar Regina era Regină! 

La Peleș, poveștile prind viață!

Am citit ca: ,,Singurul bal dansant organizat la Castelul Peleș a fost organizat în 1892, cu ocazia aniversării a 27 de ani a  Principelui Moștenitor Ferdinand. Sala Maură a fost gazda acestui eveniment în care 130 de persoane au dansat ca-n povești." - https://mateoc.ro/castelul-peles-perla-coroanei-un-loc-unde-povesti...

[Sofia Sincă]

Of... of! Pornirile masculine... Poți spune unui băiat/bărbat că toate femeile sunt la fel ca înveliș, că el tot nu crede... Unii se mai conving după îndelungi încercări... Mai greu e cu băieții, cu tinerii cărora li se scurg ochii, ca oltenașului din garda imperială.

Mi-a plăcut proza, scrisă în genul tău ironic și umoristic. Poate a fost chiar adevărat... Mai știi?

Am citit cu plăcere,

Sofi

ps: în această vară am revizitat și Peleșul și Pelișorul. Așa că îmi este la îndemână să-mi imaginezi ce ai scris tu.

[Nikol MerBreM]

Regina tot regină :)!

Nikol