SONET LXXVII

Aș fi vrut să ascund dorul tău în neant –                     

Doar așa aș putea timpul meu să-l străbat,

Dar o stea oglindea gândul viu preschimbat               

Când, din nou, tu curgeai în răstimpul flotant             

Existent pe Pământ, neputând să-l dezbat,

Nici să-l duc în alt sens, undeva... post-restant.

Nu găsesc nicăieri, printre stele, girant                       

Să…

SONET IX

În noaptea asta negrul se-mpletește

Și ramuri bat în pleoape lacrimi grele.

Deși ți-am scris în versuri, dar în ele

Tu nu asculți chemarea ce-ți șoptește.

Își plimbă timpul zilele rebele

Mi-e frig, nu simt cum, încă, încălzește,

Chiar și secunda mă mai risipește

O ceață densă gândul vrea să-mi spele.

M-aș face curcubeul ce grăiește,

Cuvintele încearcă să mă-nșele,

Timpul zburdalnic…

SONET XV

În fiecare viață învață să nu mori

Iubește și visează, trăiește și cutează

Și clipa următoare pornește-o iar din zori

Și muza dintr-o floare sădește-o într-o rază.

Lumina răsădită păstreaz-o în viori

Și sunetul nostalgic să stea mereu de pază

Cu gândurile toate dorindu-ți deseori

Sărutul veșniciei… Desprinde-l dintr-o vază...

Să lași și necuvântul să zburde uneori,

Adună din…

SONET LXXV

Când mângâie pianul o notă diafană

Ecourile toate răsună și se-nchină

La sunetul albastru cu zâmbet și lumină.

Îți tremură în suflet și curge... inumană,

Dansează, înflorește în gânduri să devină

O poartă către stele și clipa ce emană

Nemărginirea care atinge și o geană

A sufletelor noastre, privirea cea senină.

În liniștea fecundă, atingerea pe clape

E veșnicie tandră, ascunsă…