atât de viu
atât de viu
e punctu-n care-ncep să fiu
acolo unde setea-i ceață și zorile se-aprind în sânge
acolo inima învață să crească-n zboruri până-nvinge
acolo unde râuri line în murmur cald se contopesc
acolo te-am găsit pe tine ca un atins de dor ceresc
acolo unde sparte-n valuri apele noastre s-au ales
îndepărtați am fost de maluri în unde fără de-nțeles
prizonierati în somn adânc ca visul nopții să ne spună
că…
ContinuareAdăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Decembrie 8, 2020 la 1:30pm — 6 Comentarii
nu te grăbi să pui punctul final
e și un rost al meu
care-mi mângâie somnul
și-mi luminează privirea
cu un sărut al inimii pline de pace divină
dar cu toate acestea
încă mai arde în mine
o tăcere adâncă
din care nu pot să ies
decat
trasă de urechi
circulă un zvon
pe tărâmul odios al zbaterilor
că omenirea deține
puterea fără de care
nicio pasăre
nu-și va mai putea cunoaște zborul
aș preferă să-mi înghit…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Octombrie 10, 2020 la 6:30pm — 6 Comentarii
am avut gânduri
gânduri ispititoare de fericire
cât să clădesc o lume întreagă
unele
se înfăţişau ca fiind oameni
oameni frumoşi ce-mi împrejmuiau drumul
înghiţit în van de imagini neclare
altele
născute de singurătăţi amare
pentru a desluşi mistere neatinse
de vreo făptură înfomată de cunoaştere
am avut
şi gânduri neînsemnate de păcătos
cât să dărâm
tot ce am clădit cu propria-mi forţă
care-ncotro au zburat…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Mai 17, 2020 la 10:26pm — 6 Comentarii
nici nu vreau să ştiu
ce voi primi mâine
că eu ţi-am dăruit inima
azi
să încapi în ea visele noastre
chiar de nu vom atinge toate zborurile
nici nu cred c-ar fi nevoie
unele sunt atât de înalte
încât
încât se sting
în umbra timpului
fără să ne mai amintim
c-ar fi existat vreodată
ne vom limpezi clipa muşcată de noroi
cu totdeauna înfloririlor albastre
cum toate surparile-n tăciuni
cu zgomote bizare…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Martie 31, 2020 la 4:30pm — 3 Comentarii
locuiesc într-o inimă curată
ca o casă nouă
aici
pereţii odăilor
sunt acoperiţi cu pacea ultimului vis
dar cel dintâi împlinit
aici unde
fruntea zorilor târzii se descreţeşte
e locuinţa mea de viaţă dorită
e locul în care pot să-mi dorm tâmplele
pe umărul iubirii
ca la sânul mamei
am coborât în adâncul albastrei mări
pe trepte de ceaţă
muşcând din infinit să-i pot păşi pragul
pe când oamenii
mă…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Octombrie 12, 2019 la 10:30am — 8 Comentarii
drum lung şi înalt
mă ridic
din alergarea mea udă
printr-o lumină de poveste
am început să prind suflet
prietene
abia acum
când iubind cu nepăsarea libertăţii
simt că şi fericirea doare
până-n adâncul nebănuit de clar
al sângelui
sfioasele trepte de lut
ca nişte ecouri plânse
se-nfig ghemuite în structura şoaptelor
drum lung şi înalt
pentru îngerii acestei stări
ştii
am tot căutat
şi nu l-am…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Octombrie 10, 2019 la 10:00pm — 8 Comentarii
târziu se lasă-n lume Tată
că-n pace veşnic-ai plecat
şi-n zbucium via nelucrată
dă rod puţin nevinovat
şi aş mai bea cu tine-o toamnă
din cupă galbenă de vis
o lacrimă de soare-n iarnă
la focul timpului promis
dar prea de vreme înfloririi
m-ai dat în rai să mă desfac
cerşind la marginea iubirii
răbdarea fierberii s-o tac
târziu se lasă şi-n preaplinul
căderii mele-n rugăciune
azi mai ciocnesc şi beau cu chinul…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Martie 24, 2019 la 11:25am — 6 Comentarii
hai să vorbim
patria mea
azi
despre întâmplări viitoare
ca orice fiinţă de nefericită origine
din lipsa ta
am şi eu un vis de cer senin
care-mi muşcă din trup
ca dintr-o floare
lăsând urme de sare pe dig
la fiecare apus
iar tu
ai aceeaşi direcţie
spre când eram
doar o idee de linişte
şi plictiseală
până la inima ta
mac sălbatic
răsărit
printre spinii otrăvitoarelor tale…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Martie 17, 2019 la 3:20pm — 7 Comentarii
eu sunt rod
tu
rădăcină
veșnicie de lumină
vis de Dumnezeu
c-o mână înfiptă-n cer
și-alta-n țărână
eu sunt șoapta
iar tu graiul
clipa ce deschide Raiul
cetate cu-n ochi în mit
și cu altu-n infinit
tu esti rana
eu sunt leacul
urma trecerii ce-adună
în scântei aceste veacuri
de durere și de tihnă
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Noiembrie 4, 2018 la 8:46pm — 6 Comentarii
trăiesc în Hristos
ca într-o singurătate dulce
cu fiecare dor
când îi sărut rănile
un câmp de maci înfloriţi
îmi îmbracă iernile
da
învierea din morţi
întrucât
de cei vii
n-ai unde să fugi
se produce în inimă
apoi
gândurile care mă ridică la Cer
sunt suficient de nebună
cât să visez
că îmbrăţişez soarele
cu ochii deschişi
şi tot atât de aproape
cât să nu mă orbească
trăiesc în Hristos…
ContinuareAdăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Octombrie 27, 2018 la 8:22pm — 6 Comentarii
O carte închisă, poate să fie o carte veşnic deschisă, doar pentru cei ce ştiu să o citească!
cupola de levantă
mi se lipise praful
unui deşert bântuit de piele
acum sunt aici
să mă spăl
de toate muşcăturile aspre
din trecut
cu lacrimile de singurătate ale potrivirii mele
spărgând toate zidurile fricii
se-nalţă din încolţirea înaintărilor pure
fericirea
visându-se vie
ca o atingere blândă
în verde jalea…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Octombrie 7, 2018 la 1:30pm — 7 Comentarii
tu care-mi trimiţi argintării venusiene
şi povara coaptelor poame
tu stâlp de ceaţă
ce mă ridici până la lună
să scutur soarele de brumă
vrei să ard în sterp foşnet de undă sărată
sub tălpile aspre-ale paşilor tăi
vrei să-mi muşti sărutul
ca trecut printr-o coasă de soare plâns
pe linie albă de cuget
să adulmeci armonia ochilor mei
primăvara toamnei mele-n rezidire
cu un cântec de rai şoptit
peste fire…
ContinuareAdăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Septembrie 30, 2018 la 10:00am — 8 Comentarii
dă-mi ochii înapoi
să-mi cer iertare
s-aud cum se-mplineşte-un vis de floare
puterea pietrelor să tac
acum
când pe sub ape tulburi zac
şi mângâierea-ntâiului cuvânt
dă-mi-o 'napoi
cât cerul plânge-n gând
lumina lunii că speranţe nu-s
puterea soarelui când este la apus
da-mi timpul înapoi
pentru plecare
spre-acolo unde niciun zbor nu doare
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la August 12, 2018 la 7:30pm — 5 Comentarii
mi-a fost scris
da
mi-a fost scris
să cobor din înaltul
în care-mi odihneam trupul de păpuşă vie
şi-am lunecat pe un mugur de cer prelins
până la vama ţărânei
El era deja acolo
în dreapta mea
cu o pensetă de magnet într-o mână
aşteptându-mă
iar înaintea-mi
înfipte-n neatins
gratii de lumină blândă
cu ochii mei răniţi
de aşchiile unor corpuri străine
pe care vântul le…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Mai 16, 2018 la 11:00pm — 7 Comentarii
noaptea gâzelor beţive
şi curcubeul foamei
se apropie de gara în care
paşii mei
au aţipit amorţiţi pe peron…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Ianuarie 29, 2018 la 12:00am — 6 Comentarii
daţi ofrandă ploilor
zâmbete cu trupuri albe
să trăiască
cere găndul omului
să trăiască
dări peste dări
ca şi cum ar mai avea cateva vieţi viitoare
apoi se lasă bruma pe ochi
sărut sfâşietor…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Noiembrie 16, 2017 la 7:15pm — 7 Comentarii
mai întâi
am cunoscut timpul rece al luminii
apoi m-am cuibărit
la sânul cald al sângelui
până unde am început să devin
legenda faptelor mele
substanţa scăpării din linişti secundare
vânatul ferestrei
am uitat să-nchid uşa la plecare
pe semne că mă voi întoarce
când va ridica luna din umeri
şi am să tac
în auzul pietrei
ca-ntr-un zbor am spart…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Noiembrie 8, 2017 la 1:30pm — 9 Comentarii
cineva a-ntors clepsidra
daţi timpul înapoi
paşii mei încă se mai poartă
se prelinge-n plinul nopţii
şi ultimul strop de lumină
ca la prima-ncercare
întunericul se agaţă de mine
mi se dilată pereţii văzului
şi cad într-o formă turbată de ceaţă
mă târăsc într-un ochi hibernal
să-mi caut perechea
nici umbră de iubire
amăgitoarele rădăcini
plâng cu spini pe flori
calc pe o piatră
mă aruncă la pământ
şi-ncep…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la August 15, 2017 la 11:30pm — 8 Comentarii
întotdeauna au fost ei şi ele
dar niciodată eu
în pieptul bucuriilor mele
zadarnic tăcerea ploilor
ridică lumi stinse spre ceruri
absenţa alcătuirii
e un fenomen zilnic trecut
prin ciurul existenţei
fără de mine
scăpările nu au destin
întinderea de mână
cere plin
şi-apoi pieptul în care să-l ţin
până la durere
verdele crescut din umedul lemn
este de moarte crud
nemurire visată
de pianistul care-şi…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Iulie 29, 2017 la 5:05pm — 5 Comentarii
tăceri ale umbrelor risipite
ţipete-ntrerupte
îmi toarnă-n auz legări de pământ
aici toate se uită
când pustiul se-arată
în coşmaruri păreri
nu ştiu potrivirea strângerii tale
la braţul meu de există
durere
sau de-s totuşi potrivirea eu
aici toate se vor vecii de muguri
la scrijelirea ploilor albastre
aici toate se toarnă într-o singură formă
lutul care te…
Adăugat de LUMINITA SCOTNOTIS la Iulie 15, 2017 la 7:52pm — 6 Comentarii
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor