sfidând toamna

[Vasilisia Lazăr]

surâs perlat acoperit

de brumă

în toamna-mpestriţată

de culori

mă uit prin geam cum la un semn

se-adună

şi curg în râuri stoluri

de cocori.

 

poem de ploaie suspinând

se scurge

te-mbrăţişez c-un rând de nopţi

polare

noian de frunze pe la geamuri

strânge

hoinarul vânt sosit din

altă zare.

perdeaua tremură ca-n orice

toamnă

pastel de gri mereu spre

miazănoapte

iar ploaia cu arome dulci

de coarnă

adună-n cerul gurii

fructe coapte.

 

mi-e frig şi mi se face dor

de vară

hai să păşim pe-aceleaşi calde

căi

te-aştern pe visul meu în strop

de seară

şi-albastru mă-nvelesc

cu ochii tăi.

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Impresionant! Mi-a atras atenția în mod deosebit plasticitatea imaginii ploii care adună-n cerul gurii fructe coapte. Inedită imagine! Asta nu înseamnă că restul poemului mi-a plăcut mai puțin. 

 Felicitări, cu admirație! 

[bolache alexandru]

A venit toamna și odată cu ea nostalgiile nasc poezii frumoase. Aveți și culorile naturii din Coza și sufletul de artist care să culeagă pastelul... Frumos.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Toamna cu frumusețea și dorurile ei! Frumos! 

[petrut dan]

Un poem scris în ciuda ploii și-a unei toamne pline de tuberculoză, ce sapă în umerii caselor și ai pământului, dar împotriva căreia trimiți „stoluri de cocori”... Probabil că la tine toamna este mai rea, din moment ce îmbrățișarea ta are fascinația și durata nopților polare, în fața căreia numai dragostea poate să anticipeze primăvara! Un poem cu care deja ne-ai obișnuit, feminin și cald, de data asta, un ceai cu arome ce-și fac de cap în cerul gurii, iar la final albastrul vindecător și aducător de iubire! Frumos...