Ambrozia

[Rotariu Dorel]

Ambrozia

 

Mi-s ochii frânghii spre taina din stele

Iar luna o luntre-n galactic urcuș,

În amurg, gonind zăpada-mi din vele,

Balade doinesc cu zefirul, arcuș !

 

Puținele-mi zile, le-acopăr cu mirul

Cules de la pustnici, darnici strămoși,

Flori în lumină smerindu-și potirul,

Șoptind cum rodim spre cer, virtuoși!

 

Simt cum mă fură genuni de lumină,

Seninul mă-mbată și aprig l-aspir,

Văd mărul mușcat cu umbra-i de vină,

Văd iadul ce-adună al lumii, des pir!

 

O mare supusă îmi pare văzduhul,

În lacul uitării amân să mă scald,

Ambrozia-n care timpu-și dă duhul

O caut trudind sub al versului fald!

 

Mândria, poete e-un drum spre deșert,

Versul e sec fără ploaia iubirii,

Fă-ți lira duioasă, rostirea concert

Ce-adapă cu rost, fântâna gândirii!

 

Autor : Rotariu Dorel

[Rotariu Dorel]

Mulțumesc domnului Mihai Katin și doamnei Ada Nemescu pentru aprecieri. Idem domnului Stănescu Valentin și sper să ne revedem în postări.

[Mihai Katin]

este  un  poem   cu  imaginile lui  în general  deosebit  de inspirate,este  reflectarea   unor  serioase  acumulări   poetice  și  rezultatul   este  unul   admirabil...

[Ada Nemescu]

Curajoasă împletire de rime! Inedită - Seninul mă-mbată și aprig l-aspir,/...../

Văd iadul ce-adună al lumii, des pir!

 Și aș putea continua... este dovedit că nu este vorba despre un începător în ale poeziei

domnule Daniel Rotariu, Fă-ți lira duioasă, rostirea concert

aDa

[Stanescu Valentin]

Domnule Dorel Rotariu, privesc aici o lectură încântătoare, viaţa-i un semn de întrebare, nu mai e nicio mirare! Suntem la prima întâlnire şi sper să ne ţinem de o reciprocitate a postărilor.