Picătura de lumină

[Dan Mitrache]

uneori
văd fanta de lumină
picurând iubire peste pământ
mă învelesc în ea
să-mi fie cald
pătruns de ochii înfometatelor vestale
cât aş dori rămâne
aud în tramvaiul de vise
avansaţi avansaţi
glasul timpului vameş incoruptibil
am furat o secundă
alunecând-o în buzunarul de la piept
pe post de floare de nu mă uita
uneori
ochii mei rămân în privirea ta
dezvoltând
împlinind sărutul
cireşelor de mai pe buzele tale
m-am făcut frunza lor
să pot să te ating a mângâiere
uneori
un licurici îmi gâdilă obrazul
cu aripi amirosind a păstrăv
din şuvoiul învolburat al vieţii
îi ofer în dar să nu-l ard
un atom de magmă
din vulcanul sufletului meu
uneori
doar uneori
o picătură de lumină îşi face de cap
invadându-mi intimitatea
existenţa
umplându-mă de bine
de neînceput şi nesfârşit
de dintotdeauna

[petrut dan]

Un poem luminos în care ideea face concesii formei, dar bine ajuns la final, cu drag!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Imagini frumoase.  Am citit cu drag.

[Grig Salvan]

Un poem cald și învăluitor, procură cititorului o stare de calm și de bine, de reverie și meditație.

Un vers îmi pare mai „ciudat”, sau poate nu l-am înțeles eu: „cât aș dori rămâne”. 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem plin de lumina iubirii. Frumos! Liniștitor! Mi-a plăcut.

Aș renunța la „dezvoltând” și la „existența”, iar pe „uneori” l-aș înlocui cu ceva sinonime sau... nu știu... aș face cumva să evit repetiția acestuia. 

[Dan Mitrache]

Ada Nemescu, mulțumesc din suflet pentru comentariu și apreciere!

[Dan Mitrache]

Mihai Katin,mulțumesc frumos pentru comentariu și apreciere!

[Ada Nemescu]

Ce idee, ce final!

totul sub copertina superbă a unui titlu bine ales, care cheamă...

picatura de lumină, aDa

[Mihai Katin]

am furat o secundă
alunecând-o în buzunarul de la piept
pe post de floare de nu mă uita
uneori...frumos  si  inspirat  spus

cireşelor de mai pe buzele tale
m-am făcut frunza lor
să pot să te ating a mângâiere
uneori          inedita   metafora  iubirii  ,este  un pasaj  ce  da  poemului  si  mai  multa lumina...

o picătură de lumină îşi face de cap
invadându-mi intimitatea
existenţa
umplându-mă de bine
de neînceput şi nesfârşit
de dintotdeauna ...finalul  este  neasteptat   si  uimitor   prin  cuvintele  alese  atat  de  bine   in  conturul  existentei:

de neînceput şi nesfârşit
de dintotdeauna    cu  multa  admiratie!