Iubito, îmi număr
Speranţele
Ca şi cum aş face
Un inventar al
Caselor mele
Căci nu mai ştiu prin ce
Tranşee vreo schijă
Mi-a amputat un picior,
O mână sau prin ce parte
Mi-a zburat calota
Craniană. De fapt, nici nu
Ştiu câte războaie am făcut –
Mă tot mutau de pe un
Front pe altul
Şi mereu murmuram ca pe un refren
Din imnul
Naţional:
„Parcele hotărăsc, în cinicul lor joc,
Un strop de bucurie peste-atâta nenoroc”.
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc tuturor cu drag și recunoștință pentru lectură, pentru căldura din cuvinte și pentru analiză! Ion s-ar fi bucurat mult, citind...
Marile poezii au sclipirea aceea de geniu care ne face părtași la aceeași amintire, viziune, trăire! Ion are acea sclipire care te face să fii mândru că ai interacționat cu el! Poezia aceasta, chiar dacă poezia este despre speranță, este tristă! La fel ca multe alte poezii ale sale, lasă însă sentimentul că totul a fost hotărât cu mult înainte cu acceptul autorului. Poate că nu facem altceva decât să jucăm un rol pe care l-am acceptat sau chiar regizat cu mult timp înainte!
cata tristete, parca si ultimele versuri sunt spuse cu un gust amar...
Aidoma unui jurnal de front ce lasă-n urmă lirismul sângerând... O stea, acolo sus, veghează pacea poeziei, încă!
Stimată Vasilisia Lazăr, îți mulțumesc pentru această ”amintire” pe care ne-o oferi spre lecturare.
Îmi permit să adaug un umil comentariu.
Orice acțiune umană este la urma urmei un semn al existenței celui care o produce. Este și un dar, din Harul primit, sau uneori, o mărturisire. În cazul de față, chiar titlul ne avertizează, ne atenționează asupra sensului urmărit de ... poezie. O clipă suspendată, ce se oferă nouă tuturor spre Pace și Înțelepciune.
Este o mărturisire a credinței poetului, precizată de la bun început
”Iubito, îmi număr
Speranţele ...”
și finalizînd la fel de optimist ”Un strop de bucurie peste-atâta nenoroc”.
Dincolo de greutățile Vieții, noi avem prin Speranță și Optimism, un Drum de parcurs așa cum poate ni-l oferă alții, dar nu uităm că Dumnezeu ne dă atât cît putem duce. Uneori spre îndreptare, dar mereu spre a ne aminti că EL ESTE.
Câtă bucurie răzbate din acest poem, care este mărturia unui învingător!
Mulțumesc din suflet!
Câtă tristețe!
Mă doare orișice vers scris. Găsesc atâtea oaze de adevăr și premoniție încât mă înfrigur și tac! Ion, acum, un geniu printre genuini!
Ce-mi place că cineva dă like și, dacă vede că nu primește la postarea proprie, îl șterge apoi. Cel puțin infantil îmi pare gestul. Aici nu suntem pe facebook. Nu facem un troc, îți dau ca să-mi dai. :)
Un poem ce ar putea foarte bine să se termine cu celebra întrebare '' Ce trebuie să înțeleg eu din asta'' deși titlul sună parcă a resemnare/renunțare, după enumerările situațiilor tragice prin care autorul trece/a trecut totuși păstrându-și echilibrul la fel ca vânzătorul ambulant ce conștientiza viața '' cu micile ei bucurii și cu marile ei necazuri'' la fel autorul conchide magistral discursul liric prin citarea cuvintelor:
„Parcele hotărăsc, în cinicul lor joc,
Un strop de bucurie peste-atâta nenoroc”.
Un poem cu suflul puternic ce îți pune și impune o anume gândire, dispoziția face diferența, dar scânteia după cum se poate lesne citi, există! Respect!
Viața e o tranșee și un război în care mereu pierdem câte ceva, o mână, un picior, calota craniană, un ochi ori o speranță. Mereu ne mutăm de pe un front pe altul și nu știm pentru ce, ca-ntr-un joc de noroc și de nenoroc. Finalul e un remember, ca o etichetă pusă acestei lupte a vieții: „Un strop de bucurie peste-atâta nenoroc”.
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE