Drum lin la Ceruri, mult iubite Părinte-Poet Dumitru Ichim!

[Vasilisia Lazăr]

Preotul-poet Dumitru Ichim (născut la 14 august 1944 - decedat in 17 august 2026)

Părintele Dumitru Ichim s-a născut la 14 august 1944, cu un ceas înainte de sărbătorirea Adormirii Maicii Domnului (Sfânta Mărie), în localitatea Dărmănești (astăzi, oraș), așezată la extremitatea vestică a județului Bacău, la limita cu județul Harghita, la poalele Munților Nemira, pe malurile râului Trotuș și bazinul hidrografic al afluentului acestuia, râul Uz. Părinții săi, Dumitru Ichim, cântăreț al bisericii de acolo, și Elena Ichim (născută Cămară) au dat fiului lor numele tatălui, Dumitru, nume de sfânt în credința ortodoxă, cea care a apărat și asigurat continuitatea neamului românesc, respectiv Sfântul Mare Mucenic Dumitru izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni. Despre locul natal și România, după aproape o jumătate de secol de când trăiește peste Ocean, părintele mărturisește cu franchețe: „Dărmăneștiul eu îl am în sufletul meu tot timpul și peste tot unde mă aflu. Dărmăneștiul și țara mea le port cu mine”. De asemenea, ca o dezarmantă confidență, afirmă cu o tulburătoare convingere: „Eu am rămas țăranul acela din Dărmănești, omul cu bun simț, omul care-și vede lungul nasului, deci țăran de la talpa țării...”.

După absolvirea a opt clase elementare, între anii 1958-1964, urmează cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț și Liceul teoretic, fără frecvență, la Moinești. În 1969 devine licențiat al Institutului Teologic de grad universitar din București, teza de licență fiind susținută cu profesorul Petru Rezuș. Între anii 1968-1970, urmează cursuri de doctorat la Secția Teologie sistematică a Catedrei Teologie dogmatică sub îndrumarea profesorului Dumitru Stăniloaie.

În perioada 1970-1972, studiază la Seabury-Western Theological Seminary și Garett Methodist Seminary, ambele din Evanston, statul Illinois (SUA), precum și la McCormik Presbyterian Seminary din Chicago (SUA). Continuă apoi studiile ca bursier al Consiliului Mondial al Bisericilor la Princeton Presbyterian Seminary din Princeton, New Jersey (SUA). În 1973, susține doctoratul cu teza „The Orthodox Liturgy and the World”, avându-l ca îndrumător pe teologul american James McCord.

Cariera teologică, dublată de o intensă preocupare pentru activități culturale, și-a început-o în anul 1974 când a fost hirotonit preot al parohiei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Kitchener, Ontario (Canada), biserică de la care în 1978 se transferă la parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din acelaşi oraș.

Între anii 1975-1985, împreună cu soția sa, conduce emisiunea bilunară de cultură și spiritualitate românească, „Romanian Kaleidoscope”, transmisă pe canalul de televiziune 4 din Kitchener. Din 1979, face parte din Colegiul redacțional al Cuvântului românesc din Hamilton, Ontario, unde publică eseuri de teologie și filosofie, poezii și cronici literare. Desfășoară o consecventă și rodnică activitate în rândul comunității românești din Kitchener și contribuie esențial la înființarea Centrului Cultural Român. Eforturile sale teologice și de aplecare apostolică au fost întregite de reușita zidirii unei noi biserici ortodoxe române, sfințită la 14 august 1994, dată la care împlinea cinci decenii de viață.

Fără îndoială, colaborarea preotului-poet la reviste din România și din alte țări comportă o prezentare amplă, impusă de numărul mare de publicații la care și-a pus semnătura, o enumerare succintă fiind binevenită: Amfiteatru, Gazeta literară, Studii teologice, Telegraful român, Luceafărul, Vatra (Germania), Revista Scriitorilor Români (Germania),, Solia (Statele Unite), Observatorul (Canada), Drum (Statele Unite) ș. a.

În ce privește opera literară, creația poetică a părintelui Ichim este, indubitabil, una destul de vastă. Volumul de debut se intitulează „De unde începe omul” și a apărut în 1970. Regretatul Aurel Sasu aprecia, referindu-se la acesta, că, la momentul apariției, cartea „anunța un poet bântuit de neliniști existențiale și de blagienele suspinuri lăuntrice, puse toate sub semnul luminii (...), iar căutarea, tăgada, întrebările privesc regăsirea de sine în veșnica esență a omului ca templu (Sfântul Duh)”. Exilul nu a alterat viziunea sa de aspirații teandrice, ci dimpotrivă, tot ce a scris ulterior stă sub semnul nostalgiei sacrului: trei volume de poeme haiku, poeme tanka, un epistolar, un poem istoric, sonete, proză (în special, eseuri). Poetul-preot își sprijină invariabil creația lirică pe texte biblice, privirea fiindu-i fixată constant pe chipul prea omenesc și divin al lui Iisus. O strălucită analiză a operei literare a părintelui a publicat în anul 2017 Maria-Daniela Pănăzan: „Poezia lui Dumitru Ichim. Eseu monografic” în care consemnează importante aprecieri critice despre creația acestuia. Autoarea prezintă o interpretare originală și frământările lirice izvorâte din dragoste față de poezie și față de frumusețea și sensibilitatea versurilor aflate în fiecare volum.

Nu se poate concepe o biografie Dumitru Ichim fără ample referiri la soția sa, poeta de sânge aromân (tatăl său, aromân originar din Albania). Florica Bațu-Ichim s-a născut la 13 Aprilie 1945 în București, fiind al șaptelea copil al familiei. A urmat cursurile liceale la Liceul „Gheorghe Șincai” din capitală, după care a absolvit Academia de Studii Economice, Secția Finanțe și credite, în 1968. A debutat pe tărâm literar cu placheta „Mesagerul alb” (1970), după câștigarea concursului de poezie „Prima verba”. Au urmat alte volume de versuri, dar a scris și proză. S-au căsătorit în 1974, împărtășind o iubire „cum nici în telenovele nu găsești”. Înainte de mariaj, au fost foarte buni prieteni, bucurându-se, ca poeți, unul de succesul celuilalt, într-o perioadă în care frecventau aceleași cenacluri literare. Părintele susține și în prezent că în cazul lor s-a adeverit vorba neaoș românească „a tunat și i-a adunat...”. Copleșiți parcă de confesiunea lui Sofocle „eu m-am născut să iubesc, nu să urăsc...”, au fost hărăziți de Dumnezeu cu șase copii. „Am fost săraci, dar bogați în fericire - copiii și poezia”, spune părintele. În tandemul lor, singurele „dispute” surveneau, arareori, doar în planul poeziei, fiecare dintre ei încercând să evite influența celuilalt. Cu 23 de ani înainte de a-și găsi sfârșitul pe un pat al spitalului din Kitchener (4 septembie 2010), a fost diagnosticată cu leucemie. A fost o femeie de o rară modestie, dovedind, ca preoteasă, o vocație de excepție: a ținut o rubrică permanentă în revista „Solia”, publicație în care cu smerenia ce o caracteriza semna cu pseudonimul „Maica preoteasă”. S-a preocupat asiduu de educația creștină și s-a dovedit a fi un prieten apropiat al celor suferinzi, un atent ascultător și un sfătuitor plin de blândețe și dragoste. A publicat numeroase cărți pentru copii și a avut o contribuție de seamă, de-a lungul vremii, la organizarea „Săptămânii Internaționale a Culturii Române” de la Câmpul Românesc.

Cu adâncă durere în suflete, regretăm trecerea la cele veșnice a Părintelui Dumitru Ichim, Duhovnic și poet cu un deosebit dar al cuvântului!

Părintele Dumitru Ichim lasă o amprentă profundă în viața comunității.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

          (articol preluat din Observatorul de Toronto, Canada)

[Mihaela Popa]

Mulțumesc pentru articol, Lisia, Dumnezeu să-l odihnească!

[Nikol MerBreM]

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Recunoștință pentru toată frumusețea primită! 

Cu dragă amintire,

Nikol

[PERJU LAURENTIU VIOREL]

Condoleanțe familiei pentru trecerea în neființă a preotului poet Dumitru Ichim.  Dumnezeu sa-l aibă în paza sa!

[gabriel cristea]

Dumnezeu să-l aibă-n paza Lui! Poezia părintelui Dumitru este un izvor liric, unde pietrele se rotunjesc în graiul ancestral. Pios omagiu!

[Dacu]

DUMNEZEU să aibă în paza SA Sufletul Preotului Dumitru Ichim! 

[Maria Mitea]

Odihnă veșnică, Poete! Ne-ai părăsit cu poezia-n inimă, dar și câtă inspirație, cât vers ne-ai lăsat. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Dumnezeu să-l odihneacă!

[Vasilisia Lazăr]

Mergeți pe pagina lui. Citiți-i poezia. Are 441 de postări pe blog. Are și multe proze și eseuri. Sunt atât de tristă... Nici nu pot scrie. Atât de mult l-a iubit pe Ion... Acum s-au întâlnit. 😢😢😢

[Stanescu Valentin]

L-am cunoscut aşa de puţin! Acum e-n poezia fără timp şi spaţiu ...

[gina zaharia]

Dumnezeu să-l odihnească în Lumina Sa! Regret tare mult, dar a plecat la locul lui din Cer!