Strachina În sătucul din câmpie,Mângâiat de vânt, de ploiVieţuiesc o bunicuţă,O nepoată şi-un pisoi. Totu-i mic: bunica-i mică,Mici  sunt palmele-i trudind,Însă poartă-n ochi tot cerulŞi pe chip un zâmbet blând. Stă la poartă cuminţicăŞi aşteaptă, lung cătând,Să îşi facă rost de vorbăCu vreun călător trecând. Iar la ea în odăiţă,Sub ştergarul- alb veşmânt,Chipul Sfintei-n iconiţă,Pavăză-i pe-acest pământ. *** Ceas de seară: pe mescioarăStrachina e la bunică,La…Vezi mai mult