Valenta: reîntoarcerea

[Stanescu Valentin]

 

                                                Neastâmpărată-o stea

                                                s-a prins nopții-n catifea...

                                                                Dumitru Ichim

 

                       reîntoarcerea

                      undă-i urcând

                               spirala-n

                                  câmpul

                                      gând

 

                                              reîntoarcerea

                                              prin golul zid

                                              sufletul

                                              trece-n

                                              vid

 

                     reîntoarcerea

                       spre absolut

                           trupul iar

                                trece-n

                                        lut

 

                                            reîntoarcerea

                                            se simte-acum

                                            deschide

                                            un alt

                                            drum...

[Stanescu Valentin]

Chris, mulţumesc pentru că avem dreptate...

[Chris]

Din pacate aveti dreptate. Oamenii aceia au fost tot timpul valorosi,  valoarea lor s-a vazut dupa moarte pentru ca atunci esti constient de ce ai pierdut... 

Parintele Dumitru Ichim pentru mine a fost valoros pentru ca mi-a schimbat perspectiva asupra poeziei religioase si, din punctul meu de vedere, a ridicat acest gen de poezie la alt nivel. Nu stiu cine este, nu am interactionat cu dansul, de fapt, l-am cunoscut foarte putin aici pe Insemne prin intermediul scrierilor sale. 

[Stanescu Valentin]

Chris, este ceva de neînţeles în destinul nostru... Sunt mirat de scriitori, pictori, artişti de toate categoriile care după ultima trecere devin deodată valoroşi. Cresc preţurile cărţilor, ale tablourilor şi schiţelor, înregistrări pe diverse suporturi... Câte valori umane nerecunoscute în timpul vieţii au murit în sărăcie?...

 

[Chris]

Frumos omagiu! 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, sub impulsul momentului, gândurile mi s-au aşezat aşa de uşor încât Valenta a fost scrisă chiar din gând înainte de a o aşeza pe hârtie. Versurile finale sunt paralele cu versurile

Prin lunca de chiparoasă

se-ntorc drumurile-acasă...

care au dat şi titlul Valentei.

[Vasilisia Lazăr]

Ați așezat „reîntoarcerea” sub semnul trecerii dintre două lumi, pornind chiar de la lumina unui vers al părintelui Dumitru Ichim. Dincolo de jocul formei fixe, imaginea trupului care „trece-n lut” spre absolut concentrează cel mai puternic sensul poemului, iar „un alt drum” din final mută despărțirea spre ideea continuității. În acest context trist, valenta aceasta devine un gest de aducere-aminte și o reverență în fața celui plecat. Dumnezeu să-l odihnească în pace! 🖤

[Nikol MerBreM]

Așa este, domnule Stănescu, intru tot mai rar și apuc să las câte un semn și mai rar, dar, de fiecare dată, cu drag!

Bucuroasă de recitirea valentelor,

Nikol

[Stanescu Valentin]

Nikol, nu ne-am mai văzut de multă vreme! Mă bucur de regăsire în lumea Valentelor. Gândurile Părintelui Poet au stat la baza acestei Valente. Te mai aştept cu privirile peste literele mele din acestă pagină şi cele din urma lor.

 

[Nikol MerBreM]

Frumos omagiu celui care s-a întors acasă! 

Trupul trece în lut, poezia în absolut și sufletul acasă!

Drag,

Nikol

[Stanescu Valentin]

Maria, ai deschis o nouă Valentă într-un moment de tristeţe pentru cei ce l-au cunoscut pe cel ce este Dumitru Ichim. El este în poezia lumii prin privirile celor care i-au citit versurile iar energia gândurilor lui străbate cosmosul.