Eu pentru tine viață-nsemn

[carmen popescu]

Ah, ce frumoasă-i toamna mea și-a câtorva nebuni ca mine!

Pășesc desculță peste frunze, ele-mi șoptesc un soi de-alint,

Mă gudur ca un pui de ciută în mama care nu mai vine,

Când am văzut că, în tăcere, un gând devine labirint

 

Pentru-așteptări și pentru doruri, pentru visări rămase-n zile,

Pentru crâmpeie de-alinare, un ton cu note făr-apus.

Of, mama, zâmbete diurne, cu mine, joacă, astăzi, bile

Căci tu te-asameni cu pustiul care în suflet s-a ascuns!

 

Of, mama, cât mi-ar fi de bine desculță-n parcuri, la plimbare,

Să mă găsești la pas cu mine, peste adânc să facem semn,

Pe râul minții, să coboare  doar succedări revelatoare,

C-o vorbă bună, fără tunet, s-așezi, în mine, un îndemn!

 

Ce spui tu, fată, fii bărbată, calc-apăsat chiar de-i abis!

Eu știu că peste lut sfielnic, eu pentru tine-acum sunt vis.

[Nikol MerBreM]

La pas cu mama suntem, chiar și atunci când cărările ne sunt din alte lumi. Emoționant poem!

Drag,

Nikol

[chindea maria elena]

Bogăția trăirilor umple orice abis chiar de călcătura-i grea de-amintiri și doruri! Și noi ne răstignim cu toții între visul efemer și visul Demiurgului! 

Fain poem!

[bolache alexandru]

Cu gândul la mamă sufletul trăiește emoționant aduceri aminte, vorbele și mai ales învățăturile ei Frumos!

[Chris]

foarte frumos, emotionant!

[Mihaela Popa]

emoționant până la lacrimi, Carmen!

[Grig Salvan]

Cât de frumoasă poate fi toamna pentru unii nebuni ca noi! Cât de vii sunt amintirile retrăite și mai cu seamă întoarcerea în universul în care domnește mama, cu toate gesturile ei magistrale, cu toate cuvintele și îndemnurile ei pentru copiii care-am fost și mai suntem...

[Vasilisia Lazăr]

Profund, emoționant și bogat în conotații, poemul tău, Carmen! Pătrunde până la cele mai abisale şi fierbinţi coarde ale sufletului, este plin de sensibilitate și lirism. Mama, chiar și după plecarea ei în stele, rămâne o sărbătoare continuă, o sursă de alinare, de refugiu și de speranță, ori de câte ori viața ne îngenunchează, dar și o sursă de inspirație pentru poezie. Tot ceea ce e scriere despre mamă emoționează, darămite un așa poem... 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Cât de frumos,  cu mama în  gânduri!

[Monica Pester]

În orice moment sau imagine de ar fi să-ți amintești de mama, este un moment în care îți strângi la piept cea mai sfântă icoană.

În această formă de vers amplu, amintirile curg melodios și totul devine o poveste de suflet.

Frumos !

 

[Suchoverschi Gheorghe]

O stare poetică jucăuşă, plăcută. Un vis transpus în versuri cu dibăcie. Lecturat cu plăcere.