Rondel pentru Momo

[carmen popescu]

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,
Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător,
Vopsit cu întuneric, furat, cu tâlc, din nor,
Înțelepciune, dăinui când mângâi ochii mei!

Îți plimbi eternitatea prin seva unui tei,
Aduni parfum în gheare, tu, veșnic visător,
Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,
Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător.

Nuntită-ți fie vocea, avânt, în pas, de-ți iei,
Boltită mușcătura ca semn amăgitor,
Comanzi, cu viclenie, sculptură în fuștei,
Alegi să zburzi, pe note, un cântec fără chei!

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei!

[chindea maria elena]

Aceste ghemotoace sunt mari hoțomani, te vând și te cumpără într-o clipită cu un tors ușor și-o codiță vânturată! Un poem precum pernuțele unor gheruțe dragi!

[bolache alexandru]

Un rondel original... Cine nu îl cunoaște pe Momo își poate imagina cu ușurință cum arată și mai ales ce sentimente trezește!

[Floare Arbore]

captivante, interesante imagini conținute de poemul tău,pe care l-am lecturat cu deosebită bucurie.  sincere felicitări dragă Carmen.

[Monica Pester]

Iubirea pentru un animăluț de casă trebuie să fie foarte mare ca să-ți poată stârni un poem perfect ca melodie și curgere  !

Mă uimesc și mă încântă aceste trăiri.

Felicitări!

[Grig Salvan]

Deosebite imagini, metafore de o mare originalitate și încărcătură semantică (eram tentat să spicuiesc vreo câteva, dar erau prea multe), toate așezate ca-ntr-un puzzle într-o formă tinzând spre perfecțiune prozodică.

[Vasilisia Lazăr]

Doamne, Carmen! M-am topiiiit. Știindu-l pe Momo, m-a topit poezia ta. 

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei 

Superb! În fiecare vers mi-l imaginez și nu mai poooot. Atât de frumos l-ai imortalizat, aici și în alte poezii, Doamne!... Fiindcă el e vedetă, se știe, nu doar în acest rondel. :) E atâta gingășie, atâta emoție în fiecare vers, atâta iubireee... Ești minunată! Și tu, și Momolici al tău. Te îmbrățișez pe tine, iar pe Momo îl smotocesc un pic, așa cum fac cu momolicii mei!