Fugi Ioane fugi cu timpul părăsit în vegetare

Lași cuvinte ca nisipul ce alunecă-n clepsidră

Luat-ai vocea o-mpăcare din trecutul ca o hidră

Hai Ioane cerne-ți umbra unui vers fără hotare

Într-o stare oarecare unde lume-și umple ceasul

Cu iubire și cu ură cu splendori și bube coapte

Între strigăte reptile și mișcările inapte

Versul tău străluce pururi albăstrind în mers impasul

Of Ioane foșnet vine pe sub ploile de…

Liberă...

Liberă să-ți fie viața

De a chingilor strânsură

Liber gândul fără nouri

Fără-nfrângeri fără ură

Libere tăcute vorbe

Vijelii fără vibrații

Liberă a minții voce

În surplus de conotații

Liber fie jurământul

În a codului măsură

Liberă să pui pecetea

Unor pași pe-o vechitură

Ce speranțe se atârnă

De iluzii indecente

Parc-ar minuna trecutul

Unor…

Șterg cerul de praf.

S-a cățărat pe viață

și nu-l mai găsesc pe Dumnezeu.

Hei, hei, trezește-te!

Ai uitat că El se odihnește

în biserica pe care ai ridicat-o în tine?

Nu-i nimic!

Fac curățenie pe cerul din mine.

Copita respiră-n nisipul fierbinte,

Un val se răstoarnă și-aleargă spre glezne,

Un ochi se răscoală prin mersu-nainte

Și carnea-i un tremor, ca după bolezne.

Sub razele lămpii ce-aprinde uscatul,

Vin alte copite cu murmur de strună,

În fălci au iluzii, dar numai damnatul

Valsează cu îngeri, în goana nebună.

Ce formă, ce vrajă, din plajă, se-adapă

Și câtă rumoare despătură…

Sunt vânzătoarea de cuvinte

culese de sub frunze întomnate

aidoma valurilor

de sub fustele clarului de lună

În șorț cu flori le-am adunat

să miroasă a primăvară

a reavăn a soare a început

Le vând le vând cu of în inimă

pe un bănuț de iubire

Rădăcina atârna dintotdeauna pe colțul casei părăsite

Ghearele îi cojeau varul de pe glezne

Își arunca urechi suitoare

de grinzile vântului

care suspendau acoperișul

pe inima zidurilor flagelate in extenso

Acolo am ținut prima dată lumina

în căușul ochilor

acolo am îmbobocit în copilărie

și înflorit în tinerețe

Pe crengile sufletului am împrumutat paseri

să-și răvășească trilul

între frunze

Zburam cu ele iluzoriu

Adăposteam visele…

Ceața Un zid între mine și gânduri

Un borcan cu miere 

impertinent 

se varsă în beregata spațiului meu înterior

Îndulcit

schimbă orientarea pașilor

În orb incertitudinile devin certitudini

Pe streașina nopții

ceața apare ca o lumină nevindecată

Aș sorbi un ceai cu miere

Întunericul îmi bagă mințile în priză, nu ceainicul

Adun mierea care a mai rămas în borcan

Suficientă ca să îndulcesc un ceai virtual

Ceața Un zid dublat de…

la colţul străzii

sufletul cerşeşte

hrana zilnică. are destul timp

să privească tocurile

care se înfig în asfaltul proaspăt turnat.



trupul malformat…

În dormitorul dintre două nopți

ai atins imaginar

vocea stinsă a unui hotar desenat asimetric de promisiuni

Din pavajul dentar al pulsațiilor

cleștele a eliberat o plombă a trecutului

Lunaticii au țopăit…

Patinele îngână gheața într-o explozie florală,

Respiră în vitrina iernii, pe crengile ca o poemă,

E o plutire ca o boare, o auroră boreală

Sub reflectoare de sfială, tăcere-n curgerea boemă

Doar scrijelitul de visare aruncă liniștea în beznă,

Ermetic, pasul care vine se-ncolăcește fără milă,

Doi stropi respiră ideatic, sfidând scrâșnirea de pe gleznă,

Parc-ar fi carte în vibrații, care-și întoarce înc-o filă.

Doar…

Trec 

trec 

greu trec

profund

ca fumul în sus

Aripile agață cerul

îl apleacă să-i sărute buzele

Mă ascund după cortina lui

Dincolo

schimb registrul

Cerul gurii are afte

stelele lui mă înțeapă până la strigăt

Trec 

trec 

trec

cu picioarele înnodate după gât 

în sus

vai sus 

foarte sus

nu mai simt viața

nu mai respir

doar îmi pulsează forma

Te percep 

Ești energia care mă trage…

De ce-mi înverzești privirea cu un mugur care toarce

Într-o mână de nuiele, ce aleargă către soare?

Ai o forță robitoare, o scânteie care doare

Dragostea de-a ține-n brațe aerul, ca să debarce

Într-o primăvară dulce, cu cercei de sărbătoare,

Cu lumina orbitoare, a plăcerii de-a se-ntoarce

Peste câmpuri de iluzii, unduirile de arce

Ploi adună, în tăcere, după vânturi protectoare.

Ele duc trecutu-n spate, viitorul se…

Îmi culcă infinitul tăcerea pe perete,

În vechea catedrală cu tălpile de gheaţă,

Adună-n candelabre emoţii si percepte

Iar dangăt surd, de clopot, cu vocea-i mă răsfaţă.



E linişte la strană, veşminte spun secrete,…

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,

Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător,

Vopsit cu întuneric, furat, cu tâlc, din nor,

Înțelepciune, dăinui când mângâi ochii mei!

Îți plimbi eternitatea prin seva unui tei,

Aduni parfum în gheare, tu, veșnic visător,

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,

Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător.

Nuntită-ți fie vocea, avânt, în pas, de-ți iei,

Boltită mușcătura ca semn…

Ah, ce frumoasă-i toamna mea și-a câtorva nebuni ca mine!

Pășesc desculță peste frunze, ele-mi șoptesc un soi de-alint,

Mă gudur ca un pui de ciută în mama care nu mai vine,

Când am văzut că, în tăcere, un gând devine labirint

Pentru-așteptări și pentru doruri, pentru visări rămase-n zile,

Pentru crâmpeie de-alinare, un ton cu note făr-apus.

Of, mama, zâmbete diurne, cu mine, joacă, astăzi, bile

Căci tu te-asameni cu pustiul care în…

Într-o ramă fără sticlă, în culoare, frige umbra,

Între vis și nepăsare, veștile își ceartă pașii,

Dincolo de nepăsare, vocea se aude sumbra,

Ca o mască fără vlagă, își adună-n cioburi, așii.

Odihnită pe-o ureche, floarea își răsfață țepii,

Balansoaru-și mișcă tâmpla, o continuă spirală

Între cer și oseminte, pensulele ascut ștepii.

Asta-i lumea mea de zâmbet, în plutirea ideală!

Lampadare fac cu ochiul  peste…

Vino tu lângă mine,

să desenăm stele pe cer

când violina cheamă instrumentele

să coloreze natura!

Vino!

Vino,

când aerul bate din palme la marginea somnului,

când lacrima se colorează cu iubire!

Hai! Hai!

Îmblânzește luciul nopții cu mângâierile tale,

spune timpului că e vremea somnului!

Noi o să rămânem înmănușați în cuvinte de-amor,

eliberați de noi,

cu ochii limpezi ai cerului

dincolo de…

Prin Appendix Probi vor să țeasă zorii

Limbii-n începuturi toanelor cultură

Vorbe ferecate ce-o să-nghită porii

Clasicelor norme fără sinecură

Scrie în lucrare mărturie pură

Nu explică sensuri corectează forma

Care vegetează pe o scurtătură

Într-o haină roasă de vasal diforma

Scrie-n rând apusul unei limbi ascete

Scoate din nonsensuri a esenței taină

Scrie idealuri vieți efervescente

Îmbrăcând cultura într-o altă…

Ape tulbură uscatul cu accentele lor grave,

Stropii grei se-aprind pe tâmple, șeruindu-se în plete,

Universul emblematic, locuință de agave,

Peste gleznele tocite, ape vechi se-nchid în ghete.

Lutul brun prelinge forme după forme, ce-i prind suflul

Într-o undiță de viață, ce atârnă lumi bolnave

La uscat, pe o restriște, ca să dăinuie maruflul

C-ape tulbură uscatul, cu accentele lor grave.

Șemineuri fără suflet  vor în…

Uite-o sanie ușoară care-aleargă peste ape,

Trasă,-n grabă, de-armăsarii îmbrăcați în straie albe

Peste câmpuri înghețate, din iubire să se-adape

Cu-ale lor priviri de îngeri, prinse-n coamele lor dalbe.

Peste nechezări celebre, aurora boreală

Își întinde libertatea, broderie ca un cântec

Și, în trapul către viață, în a visului urzeală,

Prinde caii cu sfială, atingându-le-al lor pântec.

Este-o taină ce se-ntinde, tot…