Nu-mi frânge inima cu văzduhul,

nu mă cuprinde

la piept,

nu-mi șopti de parcă ți-i rușine de noapte,

nu te mai ascunde în ochi, stol de păsări călătoare, dau norii la o parte, fără să poată privi înapoi,

dispar                     se duc                                  pleacă                               cu zarea

nu-mi șopti, nu mă-mbrăca în cuvinte,

nu știu să citesc, nici să scriu

    - sunt doar umbra unui visător doborât de lumină…

răscolește-mi adâncul,

îruncă-mă ca un văl,

cu fața în 

iarbă

s-adorm,

- cu picioarele-n cer să mă nasc -- poate, 

poate 

mi s-a lipi ceva de…

trezirea

începe,

în altă parte,

cândva,

altundeva,

alt vis -

o întâlnire 

calmă

în stele…

Absența, asta, vine cu dimineața-n cap, 

vine să te înece, se așază

                                        între două înghițituri de cafea, …

nu mă iubi, nu mă atinge de parcă-aș

fi iederă,

nu mă strânge-ntre cuvinte…

…se-nclină spre-ntunericul nopții

în liniștea frunzelor, se-nclină

s-aplecă

ca o lumânare-n arderi, s-aplecăăă

să-și lase inima să doarmă-n

                                                    mireasma…

….și am deschis ochii

                           în liniștea asta de mormânt,

 în liniștea asta cu iz de uitare, am întins brațele 

                                                   să cuprind umbra pământului…

...de nenumărate ori mi-ai atacat Rădăcinile,

Crezi că ești primul impostor care își flutură izmenele-n vânt

?

Da,

Sunt născută

Din

         Străbunii străbunilor mei,

Acei analfabeți,

Analfabeții lui Eminescu,

Și ai lui…

când brațele-mpletesc nopți albe,

ne mângâie visele

numai visele știu cum să iasă uscate din ploaie

precum fluturii

își desfac aripile să oprească stropii,

și roua

servitor umil

îți spală tălpile cu mierea din trifoi

să crești aripi, topește ceara pe altar,

și-ți prinde busuioc în piept,

te lasă să plutești ca vântul pe ape legănate

… și veșnic vei trăi în inima celui visător,

în ochii plini de…

ascult enigma: dis-moi, dis-moi,

ești politicos de câte ori te ating,

învăț din nou scrisul,

dintr-odată, mă bate cu rigla peste mâini,

fug la bibliotecă,

                               - bibliotecara poartă batic, seamănă cu mama,

mă-ntreabă dacă știu să citesc:

- Lucica, sora mai mari m-a-nvățat,

citesc și-n gând, și vrau s-ajung Făt-Frumos, să mă lupt cu balaurul,

să-i tai…

El a făcut și omul, și cănii,  și lupii,

de când hăul și pârâul, latră câinii, latră,

urlă lupii,

urlă

s-ar fi făcut liniște in joia mare,

s-ar fi făcut,

am fi putut  asculta corul îngerilor,

dar vine ziua când nu mai contează,

nu mai contează din ce curte se latră,

din ce pustiu,

cireșii, oricum, înfloresc fără să întrebe câinii,

și

ploile cad, se cuprind,…

Intră

          Intrâ

Intrâ

și

te rog

să nu-ți lași lacrimile după ușă,

să nu-ți lași lacrimile după ușă,

am să te aștept ca pe Dumnezeu,

am să te strâng în brațe cu toate ploile verii,

am să mă țin de tine cum rădăcinile se țin de copac,

să nu te uit, ca via am să plâng în tine,

să nu te uit

cu fiecare pas renasc,

cu fiecare pas renasc…

acest plin 

                  până la refuz,

ca o mamă surogat, caută linia orizontului

                                                                     fără speranță,

ce poți să-i spui când rămâne cu…

 sărută-mi pleoapa și roagă-mă 

                                                  să nu te tot condamn,

dragul meu hölderlin, să nu te tot condamn de zborul printre nori, 

și ape zbuciumate,…

aștept să cresc aripi - 

vântul îmi șoptește: ( - de unde atâtea aripi? am rămâne fără păsări), 

rezemată de tulpina unui copac, stau cu ochii în soare,

și de ce nu? e singurul care mai e același, neschimbat, 

mă uit în jur,…

ceapa din mâinile tatei n-avea timp să plângă,

pe-un colț de masă, lovea cu pumnul în ea,

chisată, întingea-n sare,

                                            o mânca cu brânză di oi,

 (ca și constructorii de piramide, tata era plătit în cepe)

ceapa din mâinile mamei era dulce, făcea multe foi,

primăvară de primăvară o împărțea prin tot satul,

lumea se mira, cum de n-aduce zari di lacrimă,

numai eu când am o ceapă-n…

cu ochii bunghiți în soare,

razele se mângâiau pe fața mea de parcă

era o apă limpede, clară,

de parcă mă știau ca pe numele tatălui,

mă ciupeau de nas, de bărbie – când alergam

se jucau pe

tălpile ude de rouă amestecată cu polen și praf,

ca băiatul din vecini, vântul îmi șușotea la ureche:

- e ușoară sau grea, oare când o să cadă?

o să-ți cadă pe cap, o să te lovească,

o să te dărâme, sau…