o lacrimă

[Maria Mitea]

dintr-o singură respirație, țese o mie de vieți

…și undeva,

           nu prea departe, nu prea aproape,

nici prea târziu, îndrăgostiții zâmbesc într-o

oglindă,

...dar ce este cerul, dacă nu istoria primăverilor,  a Zeilor și

Muzelor, - umbre ascunse printre catedrale,

                                                    și undeva, îndrăgostiții aleargă pe străzi,

se cuprind cu ploile, 

mângâie nopțile, 

descoperă luna fără s-aterizeze pe ea,

... undeva, departe

îndrăgostiții zemoși s-au întors, ca iarba sălbatică, s-au întors, 

și o lacrimă,

  dintr-o singură respirație, țese o mie de vieți,

  și  șoaptele nu se-ntorc niciodată pe aceleași buze

fără

           cântecele îngerilor, 

                        … undeva, o lacrimă învârte o mie de vieți

[Maria Mitea]

:) Mulțumesc mult! 

[Vasilisia Lazăr]

Daaa! :)

[Maria Mitea]

”Oricum, mai ai de 4 ori...” :

Vasilisia, nici nu am observat că erau atâția „îndrăgostiți” în poem… :)  

mda ...

cam așa am schimbat, 

” 

...dar ce este o oglindă, dacă nu istoria Romei, a

Zeilor și Muzelor, umbre ascunse printre catedrale,

                                    și undeva, îndrăgostiții aleargă pe străzi,

se cuprind cu ploile,
mângâie nopțile, descoperă luna fără s-aterizeze pe ea, ” 

[Maria Mitea]

Chris, mulțumesc mult pentru lectură și trecere! Mă bucură că ai găsit ceva frumos în poem! 

Cu mult drag! 

[Chris]

cate se intampla intr-o lacrima si intr-o respiratie... 

frumos, citit cu placere! 

[Vasilisia Lazăr]

Eu, de exemplu, aș fi spus așa:

dar ce este o oglindă, dacă nu istoria Romei, a

Zeilor și Muzelor, umbre ascunse printre catedrale,

                                    și undeva, îndrăgostiții aleargă pe străzi

și plâng în noapte, 

                  descoperind luna fără să aterizeze pe ea...

Oricum, mai ai de 4 ori...

[Maria Mitea]

Vasilisia, draga mea, mulțumesc mult pentru apreciere, dar și pentru povață, ”trasul de ureche”:) 

m-a cam luat valul cu îndrăgostiții. :) Mă obsedează cuvântul. Am scos un îndrăgostit, și arată mai bine acuma. 

Cu drag, și sărbători fericite! 

[Maria Mitea]

Grig, mulțumesc mult pentru lectură și cuvintele de apreciere. Sărbători frumoase alături de cei dragi, cu bine și sănătate, binecuvântat să fii cu o primăvară poetică, și inspirație! 

Cu drag! 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem delicat și contemplativ, în care iubirea și efemerul se împletesc într-un flux de imagini poetice. Repetiția motivului lacrimii sugerează continuitatea vieții și a trăirii. Finalul păstrează o notă de mister și reverie. E ca un vis… care curge fără să-l poți opri. Are în el ceva diafan, ca o respirație care nu se mai termină...

Și o mică observație... Nu întotdeauna repetiția unui cuvânt sau a unei expresii e și lirică. Uneori devine obositoare. Ca aici de exemplu:

undeva, îndrăgostiții aleargă pe străzi,

și îndrăgostiții plâng în noapte, și

îndrăgostiții descoperă luna fără să aterizeze pe ea

Și încă ceva. Niciodată nu există vreun semn de punctuație după punctele de suspensie.

[Grig Salvan]

O lacrimă poate învârti o lume, „o mie de vieți”, fabulos spus. Dintr-o singură respirație poate naște o lume, o mie de vieți”. ”șoaptele nu se-ntorc niciodată pe aceleași buze”, o maximă demnă de reținut.