Din vremi apuse, spun străbunii

Când cerul era ca de gheață,

Și doar puterea rugăciunii

Îți mai ținea sufletu-n viață

Când Luna se pitea cu totul

Strângând obloanele pe-afară

Și depunea întreg efortul

Să nu audă nici o fiară

Urlând în creierii de noapte

La strălucirea ei divină,

La argintiul ce-ntre șoapte 

Îi da din forța lui, lumină.

Se povestește că-ntr-o casă

Fără ferești…

De șarpele acela cu un ochi galben vreau să vă vorbesc.

S-a târât într-o zi dinspre colțul casei și s-a încolăcit în covor, printre desene.

Așa de bine, încât toți prietenii care îmi intrau după aceea în cameră calcau pe el, când în sus și când în jos, fără ca el, șarpele să dea vreun semn.

Ciudat, nu ?

Am măturat covorul, l-am bătut cu palma, cu bățul, l-am spălat cu oțet și foi de varză.

El nu se clintește.

Ochiul, doar ochiul galben al…

Ce ți-am făcut, bătrână doamnă

Să mă privești atât de grav,

Nu ești tu, oare, aceeași toamnă

Cu-același iz de mosc, suav ?

Cu-același trup de amandină

Ce-și prinde părul într-un coc

Sălbatic, indecent, felină,

Cu astrele întrând în joc ?

Îți amintești cum ani în urmă, 

Eram fetița din balcon,

Râdeam la vraja  de culoare

Ce-mi aruncai așa-n balon.

Atât  de sinceră…

Din straturi vechi și redundante și din sorginte de carbon

Apar în rânduri diamante, reginele dintr-un salon.

Mândrie, ego, curg în valuri,  cu strălucirea altui veac

Valsează numai în voaluri,  satin molatec, uns de leac.

Și-oriunde îți întorci privirea să prinzi…

Mă doare cercul negru din ochii tăi, iubite

Cum mă dureau odată, fluturii albi ce mor

Și teama îmi dispare când mă-nchid în mine,

Și lacrima  începe să-și capete izvor

Dacă în zi de mâine vei trece printr-o poartă

Deschisă larg spre tine, cu chipul visător,

Rămâi, o clipă, poate, cât să-ți citesc în soartă

Și cât să mi se facă de tine iarăși dor.

Întoarcă-se pământul, întoarcă-se și timpul

Să-ncep cu…

Eu sunt mașina de vise perfectă

A celui ce speră dar n-are hotar

Și duc în mâini o busolă defectă,

Sunt călătorul ce umblă-n zadar

Se mișcă în vieți ca păpușa de ceară

Și spune povestea cu a fost odat

A fetei de gheață pierdută-ntr-o seară

Pe colțul de Lună muiat în brocart.

Eu sunt mistria. Sunt nordul și sudul,

Sunt dorul ucis de lumina din zori

Sunt un Manole ce-și spulberă…

Mi s-ar îndoi și pana de aș scrie doar forțat

Caut strofe să-mi inducă scrisul mai accelerat

Și să zbor peste-amintiri, peste mine, peste tine

Să mă rup din coasta ta, să-nțeleg ce e cu mine.

Vreau să țip mistuitor către cerul de-alabastru,

Să-mi trimită de urgență un învățător măiastru

Dincolo de Conștiința ce-mi deschide orice drum,

Vreau să știu, în neființă oare chiar poți fi mai bun ?

Și mă duc, cobor agale,…

Deși sunt o maestră  a faliilor dure,

arunc încet o urnă în care am tot ars

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet, momit la un popas.

S-au  perindat lăsându-și amprenta spre citire

în drumul străbătut prin ploi de nechemări,

și mi-au  redus ființa până la amorțire,

tot  numărând sub pernă atâtea amânări.

Când le-am trecut pe toate sub malaxorul minții,

hulpav le mesteca, cu foame de…