Șarpele

[Monica Pester]

De șarpele acela cu un ochi galben vreau să vă vorbesc.

S-a târât într-o zi dinspre colțul casei și s-a încolăcit în covor, printre desene.

Așa de bine, încât toți prietenii care îmi intrau după aceea în cameră calcau pe el, când în sus și când în jos, fără ca el, șarpele să dea vreun semn.

Ciudat, nu ?

Am măturat covorul, l-am bătut cu palma, cu bățul, l-am spălat cu oțet și foi de varză.

El nu se clintește.

Ochiul, doar ochiul galben al șarpelui mă urmărește  insistent și mustrător.

Știu tot timpul că este acolo dar nu înțeleg de ce.

Paznic, prooroc, stâlp între lumi ?

Cert este că de când îl am, nu mai sunt singură.

Tot ce mă înconjoară mă fascinează, în așa măsură, încât Timpul îmi lunecă pe sub degete, fără putința de a-l opri ca să-mi dedic mie însămi,  măcar o secundă.

Fug pe lângă Timp spre inevitabilul Început. . . 

Nenorocitul ăsta de șarpe m-a  învățat să aștept trăind, sau, mai degrabă, m-a pedepsit să aștept trăind,  fără nimic material, palpabil.

Ochiul galben al șarpelui meu este cea mai concretă dovadă că exist.

Și-atât !

Din covor n-a mai rămas decât urzeala.

Șarpele este întreg, tânăr, ia Ochiul său, mai viu ca niciodată.

Mai am ceva bani cu care aș cumpăra un cuțit, să-l pot destrăma și ucide.

Mi-e lehamite și-am obosit.

N-am reușit . . . 

[Vasilisia Lazăr]

Omul și șarpele sunt văzuți uneori ca rivali, alteori complementari, în sensul că omul poartă în sine ceva din făptura șarpelui, care nu poate fi înțeles doar ca principiu al binelui sau al răului, deoarece el poartă în sine ambele valențe. Nu ai cum scăpa de șarpe. Și nu doar tu, cu toții nu avem cum scăpa. E parte din noi. Iar tu ai prins această idee atât de bine în prozopoemul tău, Monica...

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Mihaela

E drept, scriu mai degajat în felul acesta.

[Mihaela Popa]

Monica, încântată de ce am citit, genul ăsta ți se potrivește. Am citit pe nerăsuflate, textul curge firesc, acaparant , felicitări!

ai un typo: "ia Ochiul său" " iar Ochiul său" cred că ai vrut să scrii

drag,

Mihaela

[Monica Pester]

Punctual comentariu. Vede o altă fațetă  a mesajului

pe care am vrut sa îl transmit

Mulțumesc,  Nikol  !

[Nikol MerBreM]

,,Fug pe lângă Timp, spre inevitabilul Început" îmi pare ca o regăsire dramatică, prin intermediul șarpelui, poate chiar neconștientizată, cu femeia primordială, cu Eva din fiecare femeie. E ca o luptă între fascinație, dorința de a anula realitatea, păcatul primordial și acceptare. Mi-a plăcut textul. Îmi aduce aminte de Șarpele lui Mircea Eliade.

Drag,

Nikol

[Monica Pester]

Dle Katin,  ați expus exemplar tema șarpelui, din varianta mea, oarecum proză lirică ! 

Vă mulțumesc mult !

Alex, sunt încă în negocieri cu el, șarpele. Mulțumesc pentru încurajare !

Pentru trecereeși apreciere, mulțumesc, Manuela !

[bolache alexandru]

Legenda șarpelui casei sau a șarpelui străjer face parte din legendele românilor... Și Marin Sorescu are o poezie dedicată lui. Dar nu-l ucide că nu e de bine! Mai bine că n-ai reușit! 

[Mihai Katin]

este  un mod  inedit  de a aborda  poemul  daca  nu ma insel   ,este interesant  chiar  daca  uneori  versul  prea lunga  ne  impinge spre o  proza  lirica mai  curand ,tema  pe langa  o  conotatie  biblica  are  in ea  obsesivul   tabu  al  sarpelui  indestructibil  ,intre  femeie  si  reptila  exista  o l egatura  a unei  acceptari  tacite ,este  acea  intelepciune  pe care  el  o poseda   , o  anume  atractie  nu  neaparat malefica:

Ochiul, doar ochiul galben al șarpelui mă urmărește insistent și mustrător.

Știu tot timpul că este acolo dar nu înțeleg de ce.

Paznic, prooroc, stâlp între lumi ?....de aici  incepe  construirea  unui  mit  necesar   spatiului  afectiv  nesatios de noi   trairi....

cu  pretuire!

[Manuela Munteanu]

Foarte ingenios, cu o imagistică interesantă! Felicitări!