- te-am prins de picioare

dar mă simt singură pentru că sunt?

- nu ești

eu sunt cu tine

- sunt sigură că zilnic

deschid ochii în negură

perna alăturată e înfășurată cu mirosul

ideii neîmplinite

de a oferi…

câteodată mă întreb

ce ai fi când n-aș mai fi?

ai fi mai mult decât ești?

deseori am ascultat Povestitorul

spunând că mi-a crescut o inimă în creier

iar dragostea

este de fapt prima minune a lumii

oare dacă se va opri a doua oară

o să uit că exiști?

poate ar trebui să iau frica în brațe

să o îmbrac cu sentimentele tale

timpul stă înfășurat

în cămașa de forță a faraonilor

refac același traseu –cu tine…

e târziu

și atât de negru în jurul meu

sirenele ambulanțelor se aud tot mai clar

când revăd șirul întâmplărilor

28 de pași mai aproape și alți 28 tot mai departe

28 de sărutări în 28 de vorbe aspre

28 de atingeri delicate în alte 28 de absențe

îți spun

mereu am fost vinovată de sinceritate

dar niciodată nu am fost mai sigură ca acum

omul speră să fie dorit în toate circumstanțele

eu am târât după…

nu mi-am pătat niciodată mâinile

cu alt trup

altul decât al tău

am așteptat atâtea veacuri reîntâlnirea

drogându-mă cu amintirea modelării lui

precum o bucată de plastilină

colorându-l

azi mi-e dor de mine…

(lui Laurențiu B)

să pătrund

în fiecare neuron al creierului tău

din fiecare gând /prin care

dezmierzi cruzimea cuvintelor

la o singură coardă fără formă

de tine / de mine / de ei / și de noi (!)



să cred

că din colțul zâmbetului mucalit

se îmbracă-n milisecunde

tristețea?



ești singurul acrobat al acestui cuget…

ne-am născut pentru cer

dar pe Platoul Gizeh preoții caută stropi de viață-n mastabas 



te urmăresc bărbierindu-te

iar gameții încep să cânte la castaniete

corabia lui Keops merge înapoi

ridurile tale au fost afluenți ai Nilului…

ne-am întâlnit de nenumărate ori

chiar și înainte de a mă naște

/păreai captiv undeva între cer și pământ/

la McDonald's uitai să iei restul

uneori punga cu micul hamburger

apoi treceai absent pe culoarea roșie

restul culorilor ni se jucau prin păr

pulsând a fior

cel mai frumos cerc era poziția fetală

corpul emanând versuri care se imprimau

pe clădiri/ mașini/ afișe/

străpungeau delicat cercul

din ochii Marelui…

poți vedea punctul alb al negrului?

microscopic precum un ovul fecundat

pe care mama l-a tăiat din rădăcină

ai citit toate rândurile scrise de Hugo

din romanul acela cu un happy end fals

fără să înțelegi vibrația…

Dante aș vrea să-ți măsor fiecare pas

de la disperare până la împlinire

de la ură până la iubire

din nimic s-a născut acest grăunte rogvaiv

din care a țâșnit durerea

am fost meduza care te-a înțepat…

în taverna cu rafturi de cărți

lumina se agață-n pictograma perețilori calzi

iar desenele copiilor zâmbesc în filigranul culorilor

noi două trupuri amputate de sentimente

surpăm vremelnic dragostea

excizând cuvinte unul…

ceva din mine mă împinge să privesc

cum noaptea geme ușor înspre zi

cerneala se desprinde de omul vitruvian ca un avatar 

mă privești așa cum un copil atinge o jucărie nouă

te ascunzi în mine de tornada secundelor 

care sapă riduri și usucă inimi



câteodată îmi…

e ciudat cum dragostea trăia în noi /două trupuri asimetrice

(alături de C)

pe paleta lui da Vinci a mai rămas doar negrul

din care lacrimile Giocondei se scurg 

ea

ieșea uneori din ramă și îl revendica

făceau dragoste până se sfâșia pânza

zâmbetul era mereu altul

și el urca din colțul buzelor ei

într-un alt tablou



îmi spuneai că noaptea e o femeie…

înainte să ne întâlnim / m-ai visat

Eliade îmi citea la o pipă naşterea

am tras litera de fum în mine / ea mi-a schimbat codul genetic

în Capela Sixtină femeile înjunghiate de lumină

respirau prin branhiile peştilor scufundaţi în cer

te-am anesteziat / cu nevoia de mine

ai ținut visul înmuiat în aureole şi venin albastru

până am început să exist

când Magellan şi Columb cartografiau lumea

stăteai perpendicular pe axa…

Timpul m-a prins sălbatic în brațe,
dezbrăcându-mi haina sufletului,
iubindu-mă în umbra gândului tău...
alb.

Timpul m-a prins sălbatic în brațe,
aruncându-mă-n infinitul tău,
în surdina întunericului...
alb.

Sfârșitul timpului m-a prins în brațe,
când pianul suna armonios,
focul m-a contopit cu trupul tău...
alb.