alter ego

[Laura Cozma]

(alături de C)

pe paleta lui da Vinci a mai rămas doar negrul
din care lacrimile Giocondei se scurg 

ea
ieșea uneori din ramă și îl revendica
făceau dragoste până se sfâșia pânza
zâmbetul era mereu altul
și el urca din colțul buzelor ei
într-un alt tablou

îmi spuneai că noaptea e o femeie geloasă
hipnotiza pictorul la frontiera dintre iubire și ură

linia aceea se îngroașă 
ca o ceață pe un câmp de război
soldații stau în tranșee  în pântecul unei mame
care nu-i dorește
gemetele se împletesc spre cer într-un cordon ombilical
aerul lăptos e singura certitudine din care sug înfricoșați
viața e un tablou  în care vopselurile învață aceeași limbă

recunosc
aș vrea să pot spânzura timpul
să-i văd secundele ieșind pe gură ca niște șobolani translucizi

privești
privești
privești
cum moartea intră în mine ca un nisip alb și fin

vino!
pentru tine aș putea fi vasul smălțuit 
din care da Vinci încă bea apă

[Mihaela Suciu]

Felicitări!

[Laura Cozma]

Vă mulțumesc tuturor!

[Chris]

Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Din câte știu, Gioconda e pictată pe lemn de arin (unii spun că de cireș). Nu modifica poezia - se acceptă o mică licență!

Supără apropierea altă\alt, din care\în care...  

Excelent! Notă maximă pentru originalitate!

da Coza

[Valeria Merca]

Minunat!

Admiraţie, Laura!

[Nikol MerBreM]

Un poem hipnotizant! Superb!

[Dolha Paul-Alexandru]

foarte frumoasă poezia, felicitări Laura!

cum fiecare clipă de iubire e un tablou agățat în nesfârșitul hol al amintirilor noastre

soldații stau în tranșee  în pântecul unei mame
care nu-i dorește

foarte  grăitoare imaginea

bucuros de lectură,

Paul

[Sofia Sincă]

Frumos poem! Strălucitor chiar! Un alter ego care zburdă spre o lume dorită doar de el, o lume suprarealistă dar cu influențe reale, cele ce ne aduc cu picioarele pe pământul bătătorit de... detoate.

Un poem plin de nerv și de vibrație.

Mi-a plăcut mult,

Sofy