lama dulce a timpului
ceva din mine mă împinge să privesc
cum noaptea geme ușor înspre zi
cerneala se desprinde de omul vitruvian ca un avatar
mă privești așa cum un copil atinge o jucărie nouă
te ascunzi în mine de tornada secundelor
care sapă riduri și usucă inimi
câteodată îmi mulțumești că te-am resuscitat
ne dezgolim de răni când limbile ceasului se despică
clipind a miere cu venin
iar tu intri și mai puternic și mă străbați
într-o apoteoză a timpulului care te-a învățat în sfârșit
să mă iubești
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Martie 6, 2019 la 10:11pm
-
mi-a păcut mult:
„ne dezgolim de răni când limbile ceasului se despică
clipind a miere cu venin
iar tu intri și mai puternic și mă străbați
într-o apoteoză a timpulului care te-a învățat în sfârșit
să mă iubești”
-
Comentariu publicat de Laura Cozma pe Februarie 25, 2019 la 12:40pm
-
Wow! Câte păreri! Mulțumesc mult, dragilor!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 23, 2019 la 12:23am
-
Începutul cam prozaic, dar ți-ai revenit.
Totuși, lipsește lubrifiantul.
da Coza
-
Comentariu publicat de Veronica P. L. pe Februarie 21, 2019 la 1:39pm
-
Interesant poem. Mi se par oarecum cautate cuvintele, simt ceva fortat in versuri, dar exista un fior poetic si cred ca ar mia trebui, pioate, lucrata.
typo "timpulului "
-
Comentariu publicat de Nădejde Angelina pe Februarie 21, 2019 la 1:31pm
-
Dulce şi tăioasă această lamă a timpului. Interesant poem!
-
Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Februarie 21, 2019 la 12:41pm
-
Un titlul deosebit precum: „iubirea, dureros de dulce!”
Un erotism care privit din afară are ceva din răceala oglinzii și dă fiori pe șira spinării.
Epatează versul: iar tu intri și mai puternic și mă străbați. Cred că așa s-a dorit iubirea, cam masochistă. :)
Sunt două versuri care îmi plac în mod deosebit:
cerneala se desprinde de omul vitruvian ca un avatar
ne dezgolim de răni când limbile ceasului se despică
Drag!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Februarie 21, 2019 la 9:48am
-
Interesantă temă: reîncarnarea la răsărit de soare, în scopul de a iubi. Desigur viața dacă o dorim, o dorim cu răsărit de soare și cu iubire. Mai departe, ființa suportă tot de la timp - regret, ură, suspin - însă toate fac parte din dragoste.
Un poem interesant, inteligent, însă fără fior liric.
Am citit cu plăcere și interes,
Sofi
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Februarie 21, 2019 la 8:15am
-
Surprind în acest text sinceritea și intensitatea gândurilor exprimate prin metafore originale, pornind chiar de la titlu. O poezie cu încărcătură erotică, dar și simbolică.
Am citit cu mare drag
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
-
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE