Inferno

[Laura Cozma]

Dante aș vrea să-ți măsor fiecare pas

de la disperare până la împlinire

de la ură până la iubire

din nimic s-a născut acest grăunte rogvaiv

din care a țâșnit durerea

am fost meduza care te-a înțepat

în piept cu otrava unui Krait

sunt nopți în care mă lovesc de zile

și zile cu care strivesc nopțile

când încă încerc să țin firul întins

dorul - jumătate apă/jumătate vânt

sculptează neasemuit de ciudat

ghețarul acesta dintre noi

am înțeles chiar dacă prea târziu

că sunt mult mai frumoasă în tine

acum știu

morții trăiesc pe pământ

ei n-au nevoie să lege-n lanțuri cuvinte

necuvintele-s ardente

Dante

am devenit un alt tu

iar tu ești liniștea dinlăuntru’ meu

[Laura Cozma]

Mulțumesc, dragilor!

[Agafia Drăgan]

sunt nopți în care mă lovesc de zile

și zile cu care strivesc nopțile

când încă încerc să țin firul întins" O poezie buna!

[Mihaela Suciu]

O coborâre în sine pentru a descoperii realitatea altfel. Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie mare. Felicitări.

da Coza

[Laura Cozma]

Multumesc frumos!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Frumos, Laura! Mai vino pe la noi!

[Sofia Sincă]

Poem raportat la infernul lui Dante, creat prin dorința de a părăsi interiorizarea, pentru a rodi, pentru a trăi din nou, după clipe de rătăciri profunde și de slăbiciune.

O fantezie reușită, un poem frumos alcătuit!

Sofi