De ce nu vii? De ce mai mult

Citim cărți scrise de poeții morți?

Mâna mea continuă încăpăţânată să scrie

Pe nori, pe lună, pe ţărână

Dumnezeu ştie că nu mă opresc

Îmi aşterne rezerva celestă de hârtie.

Mă joc cu moartea

Poate o pierd

Ca pe o jucărie din copilărie.

Mă joc de-a cititorul

Intru în librărie, caut pe raft

O carte cu numele meu, vânzătorul

Îmi spune să am răbdare, poetul e încă în viaţă

Să trec şi mâine…

Ţii minte oraşul cu o mie de ţări?
Ne spuneau că există în vis
în el nu visează nimeni.
Am călătorit pe acel meleag
am visat
o mie de ţări fiecare avea
ziduri cu o mie de sori.
Dar malul cu o mie de râuri?
vârful cu o mie de munţi?
Şi mă gândesc cum arătam
Cu degetul spre pântec a mirare
Când mă năşteam
Fără să ştiu că e a mia oară.

Mi s-a topit imperiul

Sub braţul lung al secetei lui Dumnezeu

O scară de oţel

Pe care îmi urc iluziile la cer

Şi un pumn de piuneze colorate chinezeşti

Atât au mai rămas din el.

După milenii un negustor

Îmi vinde sufletul la întâmplare

De cealaltă parte a iluziei

Pe un colţ de clipă

Moartea lipeşte pliante

Cu chipul meu de împărat de ceară

Dator către cerescul fisc

A mia oară

Şi zeii mi se închină sub aripă

Şi eu…

Priveşte-l cum trece, rece

Printre noi, o umbră

De amiază abia întrezărită

În oglindă – timpul,

Un moşneag gârbovit, vagabond

Prin abur, un contur cu nurii goi

Atâtea secole a râs de noi

Acum alunecă în cascadă, în păr

Timorat, îmi adoarme pe umăr, un măr

Fără şarpe, fără păcat

Îl scot de pe deget, un inel pierdut

- sau poate nici nu l-am avut?

Dintr-o dată pasăre flamingo, pentru unii

La vedere roz, plăcut, pentru…

Nu o lăsa să plece

Ea nu crede în a doua şansă

Nu se va întoarce

Ştie să zboare

E un fluture cu aripi de cristal

Pentru ea nu există încă o floare

Noaptea adoarme pe o lacrimă

Dimineaţa dispare

Rămâne o picătură de nectar

Ia-o în braţe

Azi eşti petală

De piatră din apă curată

E ultimul ei avatar…

Un bileţel pe norul rotund

Un papirus pe norul încărcat de istorie

Răvaşe pe norul de fum

Pe primul scrie iluzie - nu eşti

Următorul e înflorit – nu eşti de găsit

Pe ultimul se înşiră săruturi

Şi tot aşa prin labirintul de cristal

Mesajele pe nori apar, dispar

Secolul îngălbeneşte sub hârtie de ziar

Te plimbi copil desenând o minge în memorie

Te odihneşti moşneag savurând golul victoriei

În poarta aducerilor aminte

Eu caut pe firul…

Nu mai bate la uşi imaginare în poezia mea

Priveşte în jur – de cât timp eşti în ea?

Ţi-au înflorit aripi

Norii sunt aburi de cafea

Toate zarurile sunt norocoase

Şi sunt a ta

În versul meu nu plâng icoane

Aici nu mai moare nimeni de foame

Îţi este cald atunci când altora le este frig

Şi dacă îţi e frig, cu siguranţă cineva prin lume

Strigă că moare de cald, şeicii vin cu sare

Pentru răni şi în congelatoare fiecare…