Să vină întelepţii lumii, îi rog
Frumos să mă înveţe să nasc un cer.
Mama gravidă o fi furat unul de undeva
Eu m-am născut cu un stigmat.
Port un hău adânc pe umărul stâng
Îmi plouă în inimă când plâng.
Păsările îşi depun ouă ca în cuib
Şerpii venin, albinele miere. Zeii nu vin.
De la un timp roiesc şi libelule
Cum tu ajungi mereu a doua zi
Nu le mai poţi vedea. Va trebui
Să mă crezi pe cuvânt.
De aceea trebuie sa nasc un cer
Cumva. Lipsa lui e tot mai grea.
Pe umărul drept am un înger
îmi face semne disperat
Să mă rog de soare, de nori
El nu mă poate ajuta.
Ce veac ciudat, tocmai tu mi-ai fost dat
Înger care vrei să mori?
În palma mea o pasăre îşi naşte zborul.
Grăbeşte-te, începe travaliul.
Taie cordonul ombilical,
Se naşte cerul!
Adaugă un comentariu
Ai realizat un scenariu, pe ici pe colo SF, cu tema din dorința nașterii altei lumi, poate mai bună, poate mai rea, nu prea se specifică, dar pe placul tău.
Un poem relativ...
Sofy
Prea explicativă... Ușor lipsită de suplețe... Rimele întâmplătoare mai mult încurcă... Mesajul, însă, e interesant!
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE