Împăratul de ceară

[Gabriela Ana Balan]

Mi s-a topit imperiul
Sub braţul lung al secetei lui Dumnezeu
O scară de oţel
Pe care îmi urc iluziile la cer
Şi un pumn de piuneze colorate chinezeşti
Atât au mai rămas din el.

După milenii un negustor
Îmi vinde sufletul la întâmplare
De cealaltă parte a iluziei
Pe un colţ de clipă
Moartea lipeşte pliante
Cu chipul meu de împărat de ceară
Dator către cerescul fisc
A mia oară

Şi zeii mi se închină sub aripă
Şi eu împart popoarelor cioburi de clipă.

[Gabriela Ana Balan]

Mulțumesc, prieteni buni!Respectul meu!

[Sofia Sincă]

Interesant mesajul dar construcția precară. Are linie lirică ștearsă de multiplele cuvinte de legătură, de aliterații, de repetiții nefericite.

Sub braţul lung al secetei lui Dumnezeu - Sub braţul lung al secetei dumnezeiești. Ce te impidică să spui așa?

Pe care îmi urc iluziile la cer - deficitar

de împărat de ceară - la fel, deficitar

Şi zeii mi se închină sub aripă - comun.

Semn de trecere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Pe care îmi urc iluziile la cer (...)
De cealaltă parte a iluziei

Această repetare scade din forța mesajului care, dealtfel, e foarte interesant. Aș renunța și la și-ul din (pen)ultimul vers, ori l-aș înlocui cu iar.

Prețuire,

da Coza