te invit la un ceai draga mea
ia un loc pe un nor de zăpadă
când șacalii din corn vor suna
noi vom face din versuri plămadă

la o masă ovală vom sta
mai apoi ne-om plimba pe o stradă
recunoaște că-i tot vina ta
sunt luceferii iarăși dovadă

fii străină fii tot ce nu vreau
eu voi fi ce nu vrei niciodată
ei vor spune că totuși erau
arahidă în vers ciocolată

avea o mână cu șase ochi
și o fustă avea
dintr-un zer de lumină
în mijlocul furtunii
ca un fulger era
dar focoasă cu țepii de tină
mai avea și trei sâni
în două cuiburi de jar
și-un sărut fără pic de rugină
poate alții sau unii
înțelegeți ce zic
o bârfeau la cafea sau la cină
însa toți o iubeau
uneori chiar pe rând
când afară era zi senină

veniseră toate stelele

să se odihnească

în părul ei

erau obosite

să tot strălucească

noapte de noapte

și se odihneau în sfârșit

pe un pat de șoapte

răvășit de țipătul amurgului

oamenii nici nu observaseră

pentru că ochii ei

pe cer

lângă lună erau

atunci a venit un bătrân

și la toți le-a spus

vedeți oameni buni

sunt doi luceferi

priviți spre cer

prin ochii unui copil

doi sunt acum

ca…

într-o gară o bătrână

numără luceferii din părul nepoatei

n-are nimic din spinii trandafirului

și îi numără domol cu răbdarea

pe care o are luna

când învelește îndrăgostiții

sosește un tren

neanunțat de nimeni la microfon

sub pânza kaki se văd țevi de tun

ea se uită mirată

au venit americanii

spune în gând

și continuă să numere astrele

de parcă nu ies la număr

un cerșetor se uită la ea…

nu fi tristă iubito

amurgul e cearcăn

răsăritul e gol

mersul tău fistichiu

roți dințate știrbite

pe cărarea-împletită

între roz și-antracit

sunt iluzii pierdute…

castelul tău (mare sărată)

avea în loc de ferestre oaze de apă dulce

un corsar te invita la duel cu razele lunii

tu ai oricum platoșa aceea de argint

dăruită la naștere de Apollo

dar evitai diplomatic

spuneai că semiîntunericul e ca liberul-arbitru

dansatoare pe sârmă la înălțime

fără plasă

agățate în undițe

șoaptele  

îmbrăcate sumar

doar în voal de cleștar

priveau  spre jilțul din spatele…

sunt buruieni multe

mă Gheorghe

multe buruieni sunt

acum că a venit iarna nu se vede nimic

dar ele sunt acolo

ca niște promisiuni regale

la primăvară le dau lujerii

cum le dau bebelușilor dinții

mai întâi te mușcă cu gingiile

dar când trec dinții de lapte

și le dau colții

rămân răni adânci

la fel și cu buruienile din grădina asta

dacă vrea tehnocratul le vede

dacă nu

nu

că…

ruleta se învârte

se oprește

și spui cu ciudă

fără un cui n-am luat păpușa

a naibii păpușă

s-a ascuns după un cui

pierzi

ce n-ai avut niciodată

dar uneori  pierzi

fără să râvnești câștigul

uneori pierzi un portofel

și-ți pare rău

capăt de lume

și totuși zici ducă-se

doar când pierzi un prieten

zici

al naibii cui...

și vine unul

mai cu picioarele pe pământ

și-ți…

în jar de curcubeie se sting pe rând mătănii

pe insulă de gheață  ghiocul și-l ascund

miros a-îngropăciune purtat în cozi de câinii

scăpați dintr-o ursită ce gudură pe…

Ooof

trecem strada grăbiți și uităm

că în fiecare frunză

înainte să-și întindă nervurile

praful de cretă risipește fâlfâitul zorilor

cărămida efemeră

praf de iubire zăludă

pune cătușe amurgului

e o greșeală

amendată

de trecerea timpului

nisip irosit

într-o   clepsidră

cu brațe de caracatiță

soarta

între un pariu pierdut

când luna se ivește

și un câștig la loto

când…

Trei vrăji se-ascund într-un cofer

Destinul înroșește luna

Pe soartă îmi pune cununa

Stea încărcată de mister  

Descântecul mi-alege zâna

O rană se-adâncește-n cer

Beau tot coferul parcă sper

Să-mi curețe din piept cu mâna

Când menestrelul cântă-n ger

Un stuf de lacrime ca bruma

Oripilează precum ciuma

Văl irosit și auster

În colbul vremii astăzi cer

Colhozul vrăjilor…

ah pletele tale nebune

împărțind o  lume de câne

catran scăpărici sau cărbune

scursuri de uitare de sine

ninsori de mândrie târzie

împroșcând cerneală cunună

caracatiță tristă mânie

nervuri de clește sub lună

trec pragul sfărâmat de obuze

sărutul îmi poartă cenușa

cerșește luceafărul  scuze

când zorii aruncă mănușa

în dimineața aceasta

am îngropat

în pereții îngroșați ai inimii

amintirile triste

am fost puțini

doar eu

o lacrimă întârziată

și un nou început îmbrăcat în frac

dintr-o ascunzătoare ne priveau luceferii

sclipind bucuroși

credeau că nu-i vedem

dar le-am  făcut cu mâna

invitându-i  și pe ei

să se înfrupte

dintr-o bucată de trecut

am ieșit apoi la plimbare

pe tărâmul magic

al…

au înghețat cuvintele

țurțuri de amintiri prăvălindu-se

ca un rai cu petale de smoală

era un foc altădată

cu limba până la destin

azi gușterul

a învățat tabla înmulțirii

mai întâi…

A iubi

E o durere

Pe care nu vrei s-o împarți cu nimeni

De parcă ai fi altruist și egoist în același timp

Ai vrea să spui  tuturor  că te doare

Și parcă ți-e rușine

Că nu au și ceilalți aceeași plăcere

Unii-ți zic masochist

Și cuvintele ar trebui să te biciuiască

Dar nu te ating decât atunci când ochii iubitei

Nu reușesc să-ți sărute sufletul

A iubi e ca și cum ai rupe din inimă 

Uitarea de sine

Ca un…

Eu nu-ți mai port nectarul-râu de mult

În pietre colțuroase trilul tău

Ascunde în nisipuri gust de hău

Pe care nu voiesc să-l mai ascult

Te-ai rătăcit în jungla de arginți

Și nici  nu știi ce răni pricinuiești

Te vezi într-o oglindă printre sfinți

Cărând miresmele dumnezeiești

Ca un Sisif am fost am obosit

Spunându-ți iar și iar că ai greșit

Geppeto vrei să fii dar tu nu ești

Același om  cu care am…

se îmbrăcase de gală

vers clasic

iar sora ei

afișa o ținută modernă

vers alb

într-o parte

gulerul ei

atingea cerul

în timp ce

pământul

îi mângâia poalele

un apus de soare

o scălda într-un eseu

dar un țăran

cu hartă pe tălpi

o recita în gând

printre brazde

și sudoare…

am trecut dincolo de porți

șerpii  mi-au făcut loc pe un scaun

o fotografie 3D îmi dă senzația că trăiești

toți spun că nu e așa

altfel soarele ar răsări din ochiul tău stâng

și ar apune pe obrazul unui gușter

așa se naște

când trece o bătrână strada

și un șofer oprește la trecerea de pietoni

între coapsele alfabetului chirilic 

șoferul o  ceartă

ba chiar înjură

norocul  ei că nu știe românește

a…

ochii mei

sau izvorul sărat

din deșertul inimii tale

vulcanul renaște

marea urlă și încearcă

să ajungă la lună

dar în noaptea asta...

noaptea îmbracă iubirea

în cristale de fum

răgușit am scobit cu mirarea

un ram de măslin

rănit

am pornit la cules

peste bulgări de jar

sunt fachir

meteorice farmece

îmi sfărâmă trupul

împărțindu-l in două

una mă cheamă la…

în seara asta

castelul tău din carți de joc

îmi împrumută visele  

copacii înfloresc

în miez de iarnă

bibelouri de porțelan

țesătură de macrame

sau vise scobite

în blană de șobolan

ninsorile  cad 

cu negri fulgi rotunzi și calzi

privirile de corb scriu

pe coama unei

luntre din penumbră

fulgerul  nu are memorie

și surzii dau din coadă

ca un cățel

la un os aruncat

zidul…