Trei vrăji se-ascund într-un cofer
Destinul înroșește luna
Pe soartă îmi pune cununa
Stea încărcată de mister
Descântecul mi-alege zâna
O rană se-adâncește-n cer
Beau tot coferul parcă sper
Să-mi curețe din piept cu mâna
Când menestrelul cântă-n ger
Un stuf de lacrime ca bruma
Oripilează precum ciuma
Văl irosit și auster
În colbul vremii astăzi cer
Colhozul vrăjilor din rama
Neprihănită de hiper
Să-mi poarte cu mândrie karma
Adaugă un comentariu
Corina, Camelia... onorat de semnul lăsat
Interesant, misterios, am citit cu plăcere!
Pe mine m-ai vrăjit! :)
Mulțumesc prieteni pentru lectură și semnul lăsat!
Limbaj și mesaj îndrăznețe. Place!
da Coza
Mulțumesc pentru lectură și comentariu dragă Sofy!
La prima strofă schimbi ritmul și o faci să șchioapete.
Poezia - o joacă despre vrajă, așa cum o simți tu.
Am citit cu plăcere,
Sofy
Mulțumesc, Ana! Am remediat.
Oripilează precum ciuma, hai să nu folosim acest ca şi , inestetic şi incorect gramatical.
Era bine să păstrezi rima imbrăţişată şi în ultima strofă, pentru consecvenţa structurii clasice.
Lexic interesant, un strop de mister, ideea de destin, un alt strop de magie, nu ştiu ce caută colhozul pe acolo, dar am citit cu interes.
Mulțumesc pentru comentariu Laura. Dacă poezia ți-a trezit atenția...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE