dialog în noapte

[bolache alexandru]

îmi place să cred că sunt 

din ce în ce mai bun

mai blând mai răbdător

femeile nu îți înmoaie doar picioarele

ci îți dezvelesc și inima

rămasă fără scut apar cicatrici

pe care ochii nu știu să le citească

se concentrează iar și iar

până lăcrimează 

și tu te prefaci că ai praf în ochi

vorbești uneori cu străinii

la o cană de ceai

și descoperi că adn-ul dragostei

e un cub Rubik 

pe care nu știi să-l rezolvi

la șah e mai simplu

orice pion poate deveni regină 

la război toți soldații au în raniță

un baston de mareșal 

la Go toate piesele

au aceeași valoare

numai în viață nu valorezi nimic

până când nu găsești pe cineva

pe care să îl iubești

și care să te iubească

într-atât încât aerul pe care îl respiri să nu fie de ajuns

și te sufocă viața aceasta

fără persoana iubită

și te zbați

treci strada ca toți ceilalți

te încrunți la norii 

care acoperă soarele 

ca toți ceilalți de altfel

numai noaptea

dirijorul lacrimilor tale

numai noaptea

noaptea neagră ca smoala

îți spune răspicat

că iubirea ta 

a plecat

[bolache alexandru]

Mulțumesc, Lisia pentru tot! Am corectat!

[bolache alexandru]

Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu, domnule Grig!

[Vasilisia Lazăr]

Dostoievski spunea undeva că noaptea crezi mai ușor în Dumnezeu; cu alte cuvinte, noaptea predispune la exagerări... Dialogul tău e, de fapt, un monolog, un mănunchi de gânduri, reflecții și trăiri care au în vizor dragostea sau, mai degrabă absența/plecarea acesteia cu toată tristețea și golul pe care-l lasă în suflet. Știm cu toții că noaptea e mai greu de suportat singurătatea sau plecarea cuiva drag din viața noastră, ziua suntem prinși în iureșul vieții și trecem mai ușor, dar noaptea, noaptea când rămânem doar noi cu noi, e mult mai greu, totul capătă un tragism mai mare, dar măcar atunci ne putem elibera, măcar atunci putem plânge în voie... Îmi place cum curge poezia de la început până la sfârșit. Felicitări! 

Corect este într-atât.

[Grig Salvan]

Frumoasă broderie pe o axiomă: Toate pe lumea asta sunt simple, mai puțin dragostea. Citit cu plăcere.

[bolache alexandru]

Mihaela, la rândul meu ai admirația mea!

[bolache alexandru]

Maria, comentariul tău amplu e o poezie în sine. Îți mulțumesc că te-ai aplecat cu atâta atenție asupra versurilor mele. 

[Mihaela Popa]

un dialog cursiv, bine exprimat, frumos metaforizat, introspectiv și reflectiv

întra-adevăr

"în viață nu valorezi nimic

până când nu găsești pe cineva

pe care să îl iubești

și care să te iubească

întratât încât aerul pe care îl respiri să nu fie de ajuns"

admirație!

[chindea maria elena]

Dialogul în noapte, dialogul cu noaptea din tine se poate să lumineze cel mai bine drumul spre tine. Pentru că nu mai există distrageri în afară la nivelul simțurilor, nu te mai fură vârtejul atingerilor amestecate. Acolo, în noaptea din tine, ca în pântecul mamei, poți să te centrezi, să descoperi că traversând toate furtunile ai învățat, fără să-ți dai seama, să îmblânzești lucrurile, să privești plasa atingerilor tale de viață din starea de martor, înlăuntru și-n afară simultan, că ai învățat să nu te mai încrâncenezi să ai totul în control, chiar de numai parțial, că ușor-ușor te predai vieții și o lași să-și facă lucrarea ei de maestru celest printre rădăcinile cioturoase care îți mai împiedică curgerea lină. Și da, cel mai greu e să dăm drumul din mână iubirii, atunci când ea a plecat din atingerea noastră fizică. Dar avem atâtea corpuri de lumină pe care să le locuim conștient (că la nivel inconștient le locuim oricum) și din care nu există plecare și putem fi tot ceea ce ne dorim, în care totul se-ntâmplă simultan și oceanul limpezirilor și iubirilor noastre aduce în freamăt tot ceea ce îndumnezeirea din noi dorește să experimenteze!!!

Despre tehnica acestui poem au vorbit colegii, mult mai experimentați decât mine. Mie îmi place doar să ascult ce-mi spune despre viață un poem, să-i ascult sufletul. Chiar de cântă lăcrimând.

În schimb de registre, medii de introspecție, Alex, ne-ai luat în siaj în această călătorie prin tine/viață. Și, de luăm în calcul că întunericul e matricea luminii, explorările cu și în noapte, sunt mai mult decât ispititoare! Sau, cum mai zic eu referitor la căutări: E atâta loc în mine pe care încă nu l-am ocupat! Încă...   

[bolache alexandru]

Doamna Floare sunteți prea generoasă! Mulțumesc!

[bolache alexandru]

Maria aștept de fiecare dată comentariul tău cu emoție... Mulțumesc!