Cu stele-n ochi şi vise de fecioară,

Un anotimp încercănat se-arată

Prin picături de suflet, apoi, zboară

În univers, pe-o lună cam pătrată.

Adierea stelelor 

îmi penetrează rațiunea,

o inundă, o aruncă în valuri sălbatice, 

atinge, fără întrebări, fără răspunsuri,

simțuri violete, 

încleștate pe limba timpului din mine.

Mă înalț pe vârfuri de nori și îmi închipui

că am prins piciorul Cuvântului,

dar nimic nu se întâmplă la granița dintre ieri și azi,

doar Lumina care se varsă din felinarele curcubeelor

mă absoarbe în spirale amețitoare, 

iar…

Când roua din ochi se prelinge,

Iar timpul pierdut ne adoarme,

Iubirea, pe trupul ce ninge,

Se-nnoadă în nu știu ce karme.

Clepsidra curge tot mai slut

Când, răzvrătită în adânc,

Mă-ndrept, timid, în absolut

Cu inocenţa unui ţânc.…

Cu disperarea muribundului

încerc să sap adânc printre cotloane de suflet,…

Am obosit,

printre liane de gânduri,…

Înot pe portativul stelelor,

revăd abisul ochilor tăi…

Îmi cântă toamna în amurg

prin dunga frunzei coapte,

din cer albastru,

nori de plumb,

lacrimi se scurg peste gând,

arcuite în unde,

șoptite vise cu triluri pierdute.

Ne strângem frenetic

cu brațe de foc încolăcit

pe conștiință

și neștiința răbdării,

așteptând să trecem marea,

ne ștergem buzele de gustul sării,

mirosim nuanțe de plăcere

cu durerea timpului trecut

aruncăm iluziile în…

Gânduri firave,

emoționate de toamna din priviri,…

Îmi port curcubeul pe umeri

să-mi încălzească dorul…

Șoptește amurgul în tainice gânduri,

mătasea durerii mă penetrază,…

Mă alung printre stele pierdute

în ritm de vals osândit

la grele încercări

care-mi comandă: Du-te!

Sclipitoare iluzii,

freamăt de timp în scurgeri de soare

semnează speranțe,

adie un vis,

soarbe trecutul,

mușcă și doare.

Trist,

capul înclin la tot ce e scris.

Albe himere adună culori

din aripi de fluturi,

seamănă dor,

oceane de flori

peste câmpuri.

Gust infinitul,

mă ascund

și…

Mă alung printre stele pierdute

În ritm de vals osândit la grele

Încercări ce-mi comandă un ”Du-te!”

Sclipitoare iluzii și ele.…

Înot printre valuri de suflet

rătăcit în oceane roșii,…

Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința

prea plină, prea goală,

rug aprins al speranței tăvălește amintiri,

fierbe iluzii și sânge,

atinge cu sete gânduri înfrigurate,

le conduce, vulcanic, prin vene firave

cu strigăt de…

Aripi de înger scutură globi luminoşi

peste timp şi uitare,

muzica paradisului adie în suflet,

dar mă întreb: „Cine sunt?”

Cristale de iluzii albastre

se sparg spumegând de malul cerului,

alcătuiesc forme rotunde,

le transformă în alţi globi.

Eşti acolo, te…

Înlănţuită de marea ochilor tăi

alung tristeţea în hăuri de smoală,

îmi colorez aripi de lumină

şi zbor prin unghere de suflet,

mă înalţ cu gândul împlinirii

acasă.

Flăcări de speranţă îmi mângâie trupul…

Fiecare gând al sentimentelor târzii,

fiecare zbor de inimi înflăcărate,

cuprinse în adiere de vis zâmbitor,

mă leagănă în hamacul de stele călătoare.

Împreunarea mâinilor noastre

este strigătul puternic al munţilor

scăldat în ecou de lumină,

culoare şi dor.

Şoaptele tale sunt valuri îndrăzneţe

care-mi inundă fiinţa şi mă supun

într-un tandru ritual al desăvârşirii

uitând de mine, liberă,

mă pierd în…

Iubitule,

stele rebele alunecă în mine,

topesc  sufletul și-l transformă

în soare curgător, amețitor.

Palmele tale,

mari, posesive,

îmi cuprind inima,

o poartă-n valsul de…