Îmi port curcubeul pe umeri
să-mi încălzească dorul
în valuri de patimi,
să-mi mângâie priviri
în tainice văluri de rouă astrală,
să finiseze cioplitura chipului tău
săpat adânc în inimă
și-n gând.
Cu așteptarea pereche,
mă las unduită în unde șoptite,
ating răsăritul cu palide urme,
stropesc în cristale
cuvinte ce pier
înaintea rostirii,
înfrigurată de iluzii
îmi port curcubeul pe umeri
să-mi încălzească dorul.
Adaugă un comentariu
O oarecare stângăcie în comunicare (stropesc în cristale/ cuvinte ce pier/ înaintea rostirii,) se încearcă a fi înlocuită cu imagini și gesturi.
Am citit cu plăcere.
da Coza
Curcubeul pe umeri... dorul din suflet!
eșarfa sunetelor...
frumos!
Sensibil, frumos! Am citit cu drag. :)
Un curcubeu de cuvinte.
Mie îmi place, e cald, expresiv, intim. Se repetă valuri (se poate evita asta) , iar primele două versuri se repetă la final ca un refren, cred că intenţionat. E sensibil, cuvinte alese. Remarc fineţea şi căldura.
Cam fad, cam șters compozițional. Dacă se scot repetițiile nu mai rămâne mare lucru. Repetiții care nu sunt doar figuri de stil. Parcă ar fi făcut pe fugă, Daniela.
Cu drag!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE