Îmi port curcubeul pe umeri să-mi încălzească dorul...

[DANIELA TIGER]

Îmi port curcubeul pe umeri

să-mi încălzească dorul

în valuri de patimi,

să-mi mângâie priviri

în tainice văluri de rouă astrală,

să finiseze cioplitura chipului tău

săpat adânc în inimă

și-n gând.

Cu așteptarea pereche,

mă las unduită în unde șoptite,

ating răsăritul cu palide urme,

stropesc în cristale

cuvinte ce pier

înaintea rostirii,

înfrigurată de iluzii

îmi port curcubeul pe umeri

să-mi încălzească dorul.

[Ion Lazăr da Coza]

O oarecare stângăcie în comunicare (stropesc în cristale/ cuvinte ce pier/ înaintea rostirii,) se încearcă a fi înlocuită cu imagini și gesturi.

Am citit cu plăcere.

da Coza

[bolache alexandru]

Curcubeul pe umeri... dorul din suflet!

[gina zaharia]

eșarfa sunetelor...

frumos!

[Corina Militaru]

Sensibil, frumos! Am citit cu drag. :)

[Angi Cristea]

Un curcubeu de cuvinte.

[Ana Cîmpeanu]

Mie îmi place, e cald, expresiv, intim. Se repetă valuri (se poate evita asta) , iar primele două versuri se repetă la final ca un refren, cred că intenţionat. E sensibil, cuvinte alese. Remarc fineţea şi căldura.

[Sofia Sincă]

Cam fad, cam șters compozițional. Dacă se scot repetițiile nu mai rămâne mare lucru. Repetiții care nu sunt doar figuri de stil. Parcă ar fi făcut pe fugă, Daniela.

Cu drag!

Sofy